Părintele Ilie Cleopa – 16 ani de la mutarea la Domnul: “Ortodocși trebuie să stăm până la moarte”

Părintele Cleopa primea pe toţi cei care veneau la sfinţia sa, fie ortodocşi, fie de altă religie, fie români, fie de alt neam, dar ţinea cu tărie la dreapta credinţă Ortodoxă şi nu se sfia să şi mărturisească aceasta.

„Să ştiţi că rădăcina şi viaţa poporului nostru, înaintea lui Dumnezeu, este credinţa cea dreaptă în Hristos, adică Ortodoxia. Noi ne-am încreştinat de aproape două mii de ani, din timpul Sfîntului Apostol Andrei. Coloniştii romani, cărora le-au predicat Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel la Roma, şi cei din Grecia, cînd au venit aici cu legiunile romane, au adus credinţa Ortodoxă. Eram daci pe atunci; stră­moşii noştri sînt dacii şi romanii, de la care am ră­mas noi, românii. De atunci, de cînd am primit şi dreapta credinţă în Dumnezeu, poporul nostru a avut viaţă. Pînă atunci a fost mort; numai cu trupul era viu, iar cu sufletul era mort. Viaţa poporului român este dreapta credinţă în Iisus Hristos. Băgaţi de sea­mă! Ca popor creştin de două mii de ani de cînd sîntem noi, am avut toată administraţia noastră şi toată tradiţia noastră sfîntă. Să ţinem cu tărie la Credinţa Ortodoxă.

Aţi văzut dumneavoastră, de la primii voievozi creştini ai românilor, de cînd sînt cele trei Ţări Ro­mâne, Moldova, Muntenia şi Ardealul, toţi au fost creştini ortodocşi.

Aţi văzut pe Mihai Viteazul? Mama lui a fost călugăriţă. Du-te la Mănăstirea Cozia şi vei afla lîngă Mircea cel Bătrîn, care a întemeiat această mănăstire şi-i înmormîntat acolo, o lespede de piatră pe care scrie: «Aici odihneşte monahia Teofana, mama lui Mihai Viteazul» – ai auzit? El, domn peste trei Principate şi mama lui, călugăriţă. Apoi şi Ştefan cel Mare. Du-te la Mănăstirea Probota, unde este îngro­pat Petru Rareş, făcută de el. Vei vedea lîngă dînsul scris: «Aici odihneşte roaba lui Dumnezeu, monahia Maria Oltea, mama lui Ştefan cel Mare». Ei domni, şi mamele lor, călugăriţe! Vedeţi voi cîtă unire era atunci între credinţă şi conducere? Aşa trebuie să murim!

Au cunoscut că totul este deşertăciune. Da’ ei erau adevăraţi domni. Oricît ar fi, viaţa asta este umbră şi vis! Este o scurtă trecere! Dar eu cînd mor mă duc la o viaţă care nu are sfîrşit. Cine are să se roage pentru mine? Aşa cugetau înaintaşii.

Aţi văzut că toţi îşi făceau cîte o mănăstire? Fericiţi şi de trei ori fericiţi au fost domnii noştri ortodocşi: Ştefan cel Mare şi Sfînt la Putna; Eremia Movilă şi Gheorghe Movilă la Suceviţa; Petru Rareş la Probota; Lăpuşneanu la Slatina; Alexandru cel Bun la Bistriţa; Mircea cel Bătrîn la Cozia. Ai auzit unde era inima lor? Unde este inima ta, acolo va fi comoara ta. Pentru aceea au făcut ei mănăstiri, ca să fie pomeniţi sute de ani la Sfîntă Liturghie.

Ştefan cel Mare nu a fost baptist! Mircea cel Bătrîn nu a fost evanghelist sau adventist! Alexandru cel Bun nu a fost martorul lui Iehova; nebunii ăştia de sectari au ieşit acum. Nicio sectă nu exista în ţara noastră pe atunci. Aceştia vin din străinătate, plătiţi de masoni, să ne strice dreapta credinţă şi ori­ginile noastre şi rădăcina noastră de popor ortodox.

Ce spune Sfîntul Efrem Sirul? „Cu omul eretic să nu vorbeşti, în casă să nu-l primeşti, la masă să nu stai cu dînsul, bună ziua să nu-i dai“. Aceştia sînt inaintemergătorii lui Antihrist. Că Mîntuitorul a spus la Efeseni, prin Apostolul Pavel: Biserica este Tru­pul lui Hristos, iar cap al Bisericii este Hristos. Fie­care sectar care s-a despărţit de Biserică, s-a despăr­ţit de Hristos. E om al satanei.

Evanghelia spune:

In vremea de apoi vor ieşi hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi, şi vor face semne şi minuni ca să-i înşele de va fi cu putinţă şi pe cei aleşi (Marcu 13, 22).

Păziţi-vă de sectari, care dau broşuri prin trenuri, prin gări şi prin cutiile de poştă şi unde văd oameni, dau gratuit otrava lor. Cînd vei vedea o carte că nu are aprobarea Sfantului Sinod şi nu are o cruce pe ea, dă-o pe foc, chiar biblie dacă este! Dacă-i sectară şi scrie să nu vă închinaţi la icoane, dă-o pe foc! Nici un păcat nu ai! Aceasta este otrava semănată de înaintemergătorii lui antihrist. Toate sînt otravă.

Să ţineţi credinţa pe care aţi supt-o de la piepturile maicilor voastre! Să ţineţi credinţa pe care o avem de două mii de ani! Nu vă luaţi după slugile satanei care vin din apus cu milioane de dolari. Ei cumpără pe cei proşti şi nelămuriţi în credinţă, să rupă uni­tatea în sufletul poporului român, şi vor să facă cele mai mari erezii şi nebunii în ţara asta.

Păziţi-vă de aceştia! Au case de rugăciuni, dar acolo e casa satanei. Unde nu sînt preoţi şi Arhierei, nu este Hristos. Că Mîntuitorul suflînd asupra Apos­tolilor, le-a spus aşa:

Luaţi Duh Sfinţi Cărora le veţi ierta păcatele, se vor ierta lor, şi cărora le veţi ţi­nea, ţinute vor fi (Ioan 20, 22-23).

Nu la sectari le-a spus aceasta, ci la Apostoli, la Episcopi şi la preoţi. Căci Apostolii, prin punerea mîinilor şi prin succe­siunea apostolică, au dat darul Duhului Sfant la toţi preoţii din lume, prin hirotonii.

Deci, băgaţi de seamă că: sectarii nu au ierar­hie canonică, nu au cele şapte Sfinte Taine, nu cin­stesc pe Maica Domnului şi Sfinta Cruce şi nu au mîntuire. De aceea, feriţi-vă de sectari. Auzi ce spu­ne Apostolul Pavel?

Luaţi aminte de voi şi de turma întru care Duhul Sfint v-a pus pe voi episcopi (zice de preoţi şi arhierei) ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu, care a cîştigat-o cu sîngele Său (Fapte 20, 28).

Celor doisprezece Apostoli, pe care i-a ales Hristos, cînd S-a înălţat la cer, le-a spus:

Staţi în Ierusalim pînă vă veţi îmbrăca cu putere de sus! (Luca 24, 49),

şi la Duminica Mare, după zece zile, a venit peste ei Duhul Sfint de sus, în chip de limbi de foc. Pe urmă, vorbeau în toate limbile de sub cer. Şi după ce i-a îmbrăcat cu putere de sus i-a trimis, zicînd:

Mergînd propovăduiţi Evanghelia la toată lumea, botezîndu-i pe ei în numele Tatălui şi al Fiu­lui şi al Sfîntului Duh. Cel ce va crede şi se va bote­za, se va mîntui, iar cine nu, se va osîndi (Marcu 16, 15-16).

Deci, Biserica lui Hristos are ierarhie cano­nică, Duhul Sfînt este în Biserică şi cap al Bisericii este Hristos. Toţi sectarii, care s-au rapt de Hristos şi nu merg la Biserică, sînt fiii lui antihrist şi înaintemergători ai satanei. Să nu vă luaţi după ei! Să nu spuneţi că nu v-am arătat adevărul!

Să ţinem credinţa noastră Ortodoxă, pe care au ţinut-o toţi voievozii noştri şi toţi părinţii noştri şi toţi românii cei adevăraţi. Dacă vrei să fii fiu adevărat al lui Hristos şi al Ţării Româneşti, să ţii credinţa cea dreaptă, Ortodoxă, pe care o ţinem de două mii de ani. Dacă nu, nu eşti fiu al lui Hristos şi al Biseri­cii, şi eşti străin de neamul românesc. Nu poţi fi ce­tăţean creştin şi român, dacă nu ai dreapta credinţă în Hristos. Eşti străin. Nu eşti fiu al ţării. Că fiu ade­vărat al României este cel care-i ortodox, pentru că Biserica Ortodoxă predomină în ţara noastră de două mii de ani. Parintele-Cleopa-18Iar pe cei care-s sectari să nu-i primim în casele noastre.

Ţara noastră Românească a fost ortodoxă dintotdeauna şi trebuie să ţină linia Ortodoxiei. Orto­docşi ne-am născut de la origine, de la colonizarea Daciei, ortodocşi am trăit timp de două mii de ani şi ortodocşi trebuie să stăm pînă la moarte. Asta este adevărata credinţă a României, Ortodoxia. Nu pri­miţi nimic din afară, că toţi vor să ne strice unitatea neamului, a credinţei şi a Bisericii. Toţi aceştia sînt vrăjmaşii Crucii lui Hristos“.

In vara anului 1989 a venit un grup de pro­testanţi din străinătate şi noi eram afară, iar ei i-au cerut să le vorbească despre rugăciunea lui Iisus. Ca translator traducea monahul Spiridon, care nu ştiu dacă mai este acum la Sihăstria. Şi părintele Cleopa le-a răspuns aşa:

„Ce să vă vorbesc eu vouă de rugă­ciunea lui Iisus? Cel dintîi voi nu aveţi Sfintele Taine. Aţi rămas cu două şi cu alea ca simbol, Botezul şi Euharistia. Nu aveţi Euharistie, nu aveţi Cununie, nu aveţi Sfintul Maslu, nu aveţi Sfînta Liturghie, nu aveţi nimic. Dar se poate treaba asta? Voi sînteţi în plop şi plopul în aer. Unde să vină Hristos dacă ha­rul nu-i la voi? Singurul lucru este să cunoaşteţi ade­vărul şi să vă întoarceţi la Biserica mamă de unde aţi lepădat Sfînta Tradiţie, de unde aţi lepădat Crucea, Icoanele şi toate celelalte pentru că Hristos nu stă în aer, mamă. Hristos a stat în pîntecele Fecioarei pe care voi o ignoraţi, Hristos a stat pe Crucea de care voi vă dezgustaţi de ea, iar voi vreţi Elionul. Voi vreţi pe Muntele Măslinilor. Voi vreţi pe Muntele Taborului, dar nu vreţi să treceţi prin Golgota. Ei, asta nu se poate. Credinţa fără fapte este moartă. Pen­tru că protestanţii susţin «Sola Vita, Sola Gratia», însă Hristos a spus că credinţa trebuie să aibă fapte şi harul trebuie să vină pe măsura faptelor“.

La care dumnealor şi-au închis frumos gura şi au tăcut. Nu-l puteau contrazice pe părintele Cleopa.

*

Altădată venind un grup de catolici, în toamna lui 1987, au cerut să le vorbească părintele Cleopa despre teologia energiilor necreate şi atunci la fel le-a spus:

Catolicismul a rămas în urmă, iar Biserica Catolică nu este altceva decit o armată morală jurisdicţională bisericească, adică ei au pierdut lucra­rea harului, taina mîntuirii, prin faptul că ei se limi­tează doar la chestiuni de estetică, la probleme din afară, la probleme de comportament, de maniere, şi uită că taina mistică a apropierii de Dumnezeu vine numai prin post, asceză şi rugăciune, şi în special prin morala curată, nu prin materialism, ci prin spiri­tualitate.

*

Deşi trăim într-un secol al vitezei, părintele Cleopa rămînea asemeni cu cei din vechime. De pe scaunul lui aşezat pe cerdac îl auzeai spunînd:

– Măi băieţi, măi, canonul cutare spune aşa…, spune aşa…

– Părinte Cleopa, dar nu sînt cam învechite?

– Măi băieţi, cînd le-au rînduit Sfinţii Părinţi, Duhul Sfint a grăit prin gura lor. Chiar dacă or fi în­vechite, noi trebuie să ţinem minte următorul lucru: dacă Biserica pierde temelia canonică, dispare ca Bi­serică. Sfintele canoane cînd s-au rînduit de Sfinţii Părinţi, nu s-au rînduit să fie călcate, ci pentru a fi urmate. Nu urmate la literă, ci urmate la duh.

Adică nu o să poată astăzi cineva să canonisească după canoanele Sfîntului Vasile cel Mare sau ale Sfîntului Ioan Gură de Aur sau ale Sfîntului Ioan Pustnicul, dar nici nu se poate să le ignore. Dacă de făcut nu le facem, şi de respectat nu le respectăm, atunci mergem cu toţii în iad. Dreptarul şi cîrma Bisericii rămîne în mîna lui Dumnezeu şi nu în mîna oamenilor. Noi dezlegăm, dar Apostolilor li s-a spus în Evanghelie: Ce veţi lega legat va fi şi ce veţi dez­lega dezlegat va fi. Dar prin ce virtute? In virtutea Duhului Sfint, iar dacă noi dezlegăm în afară de vir­tutea Duhului Sfint, Duhul Sfînt nu lucrează. Deci, noi ne amăgim. Orb pe orb călăuzindu-se, amîndoi cad în groapă. Degeaba spune un preot împărtăşeşte-te, dacă tu ai curvit, cînd canonul spune să iei aghiazmă sau îţi dă ce ţi-e prescris, sau dacă canonul îţi spune nu fă cutare că aşa trebuie să faci şi tu faci altfel, ne amăgim unii pe alţii. Dreptarul canonic nu este pus ca să omoare lumea, ci îi pus ca să stăvilească lumea păcatului.

Mai vin băieţi, tineri, diferite persoane la spo­vedit şi spun să nu le dau canon prea mare că nu-l pot duce, iar cînd îl dau mai mic atunci îl greşesc şi cînd îl dau mai mare atunci nu greşesc niciodată. De aceea s-au pus canoanele ca omul să se mustre de ele, să-şi îndrepte viaţa, altminteri am transforma Biserica într-un fel de joacă. Facem ce ne place şi ne luăm ce ne convine.

Extras din  “In memoria Parintelui Cleopa. Manca-v-ar Raiul”, vol. I,

Editura Manastirea Sihastria, 2010

cuvantul-ortodox.ro