Cuvânt despre un călugăr care s-a lepădat de Hristos, dar apoi s-a pocăit

Un frate se lupta mult cu păcatul desfrânării. Iar întâmplându-i-se lui a trece pe lângă un sat din Egipt şi văzând o fată de slujitor la idoli, a poftit-o pe ea şi a zis tatălui ei: „Dă-mi-o pe ea să-mi fie soţie”.

Iar el i-a zis: „Nu pot să ţi-o dau, până nu voi întreba pe dumnezeul meu”. Deci a zis demonului: „Iată, un călugăr cere pe fiica mea, să i-o dau lui de soţie?” Iar demonul, răspunzând, i-a zis: „De se va lepăda de Hristos şi de Botez şi de făgăduinţa călugărească, să i-o dai”.

Iar călugărul s-a lepădat de toate. Şi îndată a văzut un porumbel ieşind din gura lui şi zburând la cer. Iar slujitorul idolesc, mergând la demon, i-a spus că acela s-a lepădat. Atunci diavolul i-a zis: „Să nu-i dai lui pe fiica ta de soţie, că Dumnezeul lui nu s-a depărtat de la dânsul, ci încă îi ajută lui”. Şi venind el la călugăr, i-a spus: „Nu pot să ţi-o dau pe ea, că Dumnezeul tău încă îţi ajută ţie şi nu S-a depărtat de la tine”.

Şi acestea auzindu-le, fratele a cugetat întru sine: „Dacă eu, ticălosul, chiar lepădându-mă de Dânsul şi de Botez şi de făgăduinţa călugărească, Bunul Dumnezeu tot îmi ajută mie, cât de mare este darul pe care mi l-a dat mie Dumnezeu”. Şi aşa, şi-a venit întru sine şi abătându-se de acolo, s-a dus în pustie. Şi a mărturisit păcatul lui la un stareţ mare, iar stareţul i-a zis lui: „Să şezi cu mine în peşteră şi să posteşti trei săptămâni, mâncând numai la două zile, iar eu voi ruga pe Dumnezeu pentru tine”. Şi mâhnindu-se stareţul pentru acest frate, s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: „Rogu-mă Ţie, Doamne, dăruieşte-mi mie sufletul acesta şi primeşte pocăinţa lui”. Şi l-a ascultat Dumnezeu pe el.

Apoi, sfârşindu-se întâia săptămână, a venit stareţul la frate şi l-a întrebat, zicând: „Oare ai văzut ceva?”. Şi răspunzând, fratele a zis: „Adevărat, am văzut un porumbel, zburând sus la înălţimea cerului şi stând deasupra capului meu”. Iar stareţul i-a zis lui: „Să crezi, luând aminte la tine însuţi şi să te rogi lui Dumnezeu neîncetat”. Iar în a doua săptămână, a venit iarăşi stareţul la frate şi l-a întrebat: „Oare ai văzut ceva?”. Iar el a zis: „Am văzut un porumbel zburând pe lângă capul meu”. Şi i-a poruncit stareţul, zicându-i: „Priveghează cu mintea şi te roagă!”.

După aceea, a venit iarăşi stareţul, sfârşindu-se săptămâna a treia, şi l-a întrebat pe el: „Ce lucru ai văzut?”. Iar el a zis: „Am văzut porumbelul că a zburat şi a stat deasupra capului meu şi am întins mâna ca să-l prind pe el, iar el repezindu-se a intrat în gura mea”. Apoi, a lăudat stareţul pe Dumnezeu şi a zis: „Iată, a primit Domnul pocăinţa ta; de acum să iei aminte la tine”. Iar fratele a zis: „Iată, de acum împreună cu tine voi rămâne, părinte, până ce voi muri”.

Din Proloagele, volumul I, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă