Ștefan Hrușcă: Cred că s-ar armoniza foarte mult lucrurile în momentul în care am fi atenţi cu cei de lângă noi

Cei 7 ani de acasă pe care îi tot pomenim întotdeauna ca baza şi cărăminda care se pun la temelia unei case sau unui suflet, sunt cei mai importanţi, de fapt. Ceea ce am primit de la ai mei în cei 7 ani de acasă, încerc acum să le dau copiilor mei, pentru că sunt hotărâtori în formarea ca personalitate şi ca suflet de om.

Copilăria este foarte importantă, în momentul în care ai o familie sănătoasă, cu principii de viaţă clare în care mama se roagă şi în care tata este cel care asigură pâinea cea de toate zilele şi unde trăieşti într-o armonie, asta se răsfrânge asupra copiilor. Se pare că am avut noroc de o familie cinstită şi de o familie foarte credincioasă care m-a învăţat ce înseamnă să fii şi să rămâi om. Lucru pe care mi l-a transmis tata când am plecat de acasă, prima dată spre Bucureşti, şi mi-a zis: ‘Auzi, oriunde te duci, să fii om!’ Este foarte greu în ziua de azi să rămâi şi să fii vertical. N-am renunţat niciodată la asta.

Regula mea de politeţe

Să nu-l deranjez pe cel de lângă mine cu nimic. Cred că s-ar armoniza foarte mult lucrurile în momentul în care am fi atenţi cu cei de lângă noi şi nu i-am ‘zăhăi‘, cum zice maramureşanul. Să fim corecţi şi să fim omenoşi. Omenia este un lucru foarte preţios în ziua de azi.

Modelul meu de bună-cuviinţă

Preotul satului, care mi-a marcat copilăria. Am avut unul dintre preoţii pe care atunci când îl vedeam îmi transmitea atât de multă linişte, prin felul lui de a vorbi. Şi vreau să spun că acea faţă liniştitoare mă urmăreşte şi acum. A fost cel mai frumos preot pe care l-am văzut în viaţa mea la modul liniştitor cu care-şi spunea cuvântul şi predica. La noi, la Ieud, şi acum când preotul trece de la biserică spre casă sau de acasă spre biserică oamenii se dau deoparte, pe o parte şi pe alta şi salută, feciorii îşi ridică pălăriile din cap şi se face pur şi simplu cale liberă să treacă preotul. Ăsta e repsectul pe care îl dă maramureşanul preotului.

Cel mai frumos Crăciun

Miracolul acela frumos al nopţii de Crăciun, cum e la Ieud nu e nicăieri. Aşa că efectul maxim este atunci când mergi la colindat la casa creştinului, la uşa şi fereastra creştinului, aşa cum la fiecare spectacol îi îndemn pe toţi cei care sunt în sală că nu e suficeint doar să ştim colindele, e bine să practicăm colindatul. E bucuria aceea care apropie oamenii unii de alţii şi pe noi pe toţi de Dumnezeire în noaptea de Crăciun. Dar ca la Ieud… dacă nu aţi fost, vă rog să mergeţi să vedeţi cum se colindă acolo în noaptea de Crăciun.

O doamnă se cunoaşte după…

A fi o doamnă înseamnă a fi elegantă în suflet în primul rând şi a radia bunătate, după părarea mea.

Am învăţat că…

Am învăţat că atunci când ai în gând lucruri frumoase de înfăptuit, e bine să nu le laşi deoparte şi să le continui indiferent de greutăţile care sunt, indiferent de cuvintele care ţi se aduc. Dar dacă ştii că faci bine oamenilor, e fain să continui şi să treci peste toate necazurile și peste toate drumurile grele şi peste toate pragurile, ca să-ţi înfăptuieşti gândul.

sursa digi24.ro