Mitul cezaropapismului bizantin

Poţi să susţii mitul în cauză, dar el nu are bază solidă. Deşi poate părea un lucru nesemnificativ, înţelegerea greşită a relaţiei lui Constantin cu creştinismul este obişnuită şi foarte frustrantă.

Indiferent de ceea ce ar putea crede cineva despre motivele pentru care Constantin a devenit primul protector al creştinismului şi s-a convertit, este foarte important să înţelegem în ce nu consta protecţia şi implicarea sa. Mai întâi, creştinismul n-a devenit religie de stat sub Constantin. Creştinismul s-a bucurat de favoruri din partea împăratului, iar aceasta însemna o diferenţiere a averii Bisericii, în raport cu cultele păgâne. Creştinismul însă n-a primit un statut legal distinct şi superior decât mai târziu.

Stabilirea creştinismului ca religie de stat a avut loc la sfârşitul secolului [IV – n. tr.], sub Teodosie I, când a devenit ilegală practicarea religiilor păgâne în public. Însă chiar şi după asta, mai ales în imperiul de est, legea seculară şi canoanele bisericeşti au rămas în mare măsură distincte şi separate până la sfârşitul istoriei bizantine, iar implicarea împăratului în Biserică era în mare parte limitată la judecarea disputelor doctrinale intra-creştine. Necreştinii şi ereticii aveau dezavantaje legale din cauza credinţelor lor, dar de obicei erau lăsaţi în pace.

Ceea ce unii istorici şi teologi au numit constantianism n-are nimic de-a face cu Constantin şi nici cu Bizanţul de mai târziu. Ca şi conceputul mitic de cezaropapism, imaginea unei biserici interpătrunsă cu guvernul imperial şi dirijată de acesta este produsul reacţiei istoriografiei moderne contra relaţiilor biserică-stat ce au predominat în timpul Reformei şi Contrareformei. Fenomenul bisericilor de stat, unde puterea seculară îşi exercita direct puterea asupra bisericii a început cu Henry al VIII-lea şi s-a repetat de-a lungul Europei de nord. Fuziunea tranşantă între politică şi religie a fost, cu siguranţă, un fenomen modern şi a avut puţin în comun cu practicile antice şi medievale din Bizanţ.

sursa: http://www.honeyandhemlock.com/2014/02/the-myth-of-byzantine-caesaropapism.html

traducere de Cristian Bogatu