S-o luăm în serios şi să trăim duhovniceşte

– Părinte cum vedeți lucrurile?

– Liniştea care stăpâneşte mă nelinişteşte. Se pregăteşte ceva. N-am înţeles bine în ce ani trăim, nici nu ne gândim că vom muri. Nu ştiu ce va fi, situaţia este foarte grea. Soarta lumii stă în mâinile unora, dar multă rugăciune cu durere, ca Dumnezeu să intervină. S-o luăm în serios şi să trăim duhovniceşte. Anii sunt foarte grei. A căzut multă cenuşă, zgură, nepăsare.

Este nevoie de multă curăţire ca ele să dispară. Cei de demult spuneau că va veni ceasul când oamenii vor da cu piciorul în toate. Aruncă îngrăditurile, nu țin seama de nimic. Este înfricoşător! S-a făcut o babilonie. Să facem rugăciune ca oamenii să iasă din această babilonie.

Citiţi rugăciunea celor trei tineri şi veți vedea cu câtă smerenie se rugau. Precum şi Psalmul 82: „Dumnezeule, cine se va asemăna Ţie? Să nu taci…”. Aceasta trebuie să se facă, altfel, nu se poate face nimic. Este nevoie de intervenţie dumnezeiască. Există o mare zăpăceală. Lumea a ajuns ca o moară. Oamenii sunt ameţiţi, sunt ca albinele atunci când loveşti stupul.

Dar cu toate că se face o astfel de fierbere, simt înlăuntrul meu o mângâiere, o siguranţă. Se poate ca măslinul să se fi uscat, dar va da mlădiţe noi. Există destui creştini în care Se odihneşte Dumnezeu. Mai există încă oameni ai lui Dumnezeu, oameni ai rugăciunii, şi pentru aceasta Bunul Dumnezeu ne mai rabdă, după care iarăşi va rândui lucrurile. Aceşti oameni ai rugăciunii ne dau nădejde. Nu vă temeţi! Ca neam, am trecut atâtea furtuni şi nu ne-am pierdut, şi să ne temem de vijelia care este gata să se potolească? Nci acum nu ne vom pierde. Dumnezeu ne iubeşte. Omul are ascunsă în el, putere pentru vreme de nevoie. Anii grei vor fi puțini. Va fi numai o veselie.

Nu vă spun acestea ca să vă înfricoşaţi, ci ca să ştiţi unde ne aflăm. Pentru noi este o ocazie rară, căci greutăţile, martiriul sunt o prăznuire. Să fiți cu Hristos, să trăiţi potrivit cu poruncile Lui şi să vă rugaţi, ca să aveţi puteri dumnezeieşti şi să puteţi înfrunta greutăţile.

Lăsaţi patimile, ca să vină harul dumnezeiesc. Ceea ce va ajuta foarte mult, este să intre înlăuntrul vostru neliniştea cea bună: unde ne aflăm, ce ne va aştepta, ca să luăm măsurile necesare şi să ne pregătim. Viața noastră să fie mai calculată. Să trăim mai duhovniceşte. Să fim mai iubitori. Să ajutăm pe cei îndureraţi şi pe săraci cu dragoste, cu durere şi cu bunătate. Să ne rugăm să iasă oameni buni.

Din Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. II, Trezire duhovnicească, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 17-19