Așa cum credem, așa ne și vine de la Dumnezeu

Întreaga viață a mult nevoitorului Iov, să ne devină pildă luminoasă în viața noastră ca să întâmpinăm orice necaz și din oricare parte ar fi, cu răbdare și credință. Fie ție după credința ta. Așa cum credem, așa ne și vine de la Dumnezeu. Când credem că putem, cu harul lui Dumnezeu să depășim cutare sau cutare necaz și supărare și stare, vom putea. Nu vom putea, dacă nu vom crede.

Oamenii de astăzi vin și spun : „Nu putem să creștem atâția copii”. Și ia să vedem, să lăsăm în trecut pe bunicii noștri cu atâția copii și cu atâta sărăcie și care au trecut prin atâtea și totuși au hrănit pe toți copiii lor. Astăzi noi spunem că nu putem. De ce încredințăm lucrurile puterilor noastre? De ce nu arătăm credință vie în Dumnezeu? Totuși la omul care crede, vine puterea lui Dumnezeu și credința îl întărește și Dumnezeu rânduiește toate.

Aici, cu o grijă naturală, Dumnezeu va rândui și nu vor lipsi păsările  și toate celelalte animale. Dar noi oamenii, cu rațiunea noastră, întemeind lucrurile pe rațiune și nu pe credință, vom face numai greșeli și prin urmare, nu vom putea face nimic. Avem totuși și în epoca de astăzi exemple luminoase și vrednice de a lua aminte la ele, cu familii mari, deși sunt oameni săraci.

– Dar, îmi veți spune că pruncii vor fi ajutați și îngrijiți mai puțin, și nu vor deveni toți copiii învățați.

– Desigur, nu vor putea deveni toți învățați, vor deveni și meseriași, vor face diferite meserii, dar, cel puțin, toți copiii vor trăi. Dar, noi ne construim viața în așa fel, încât să nu putem să-i creștem în mod natural, fiindcă atunci când vrem ca toți copiii să studieze sau când le dăm tot ceea ce ei își doresc, atunci normal că portofelul nu ajunge și, prin urmare, suntem lipsiți. Și uite-așa ne aflăm călcători ai poruncii lui Dumnezeu: „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul” și toate celelalte.

Așadar, exemplul luminos și rugăciunile multpătimitorului nostru Iov, pe care îl sărbătorim astăzi să ne ajute, astfel încât nevoințele lui, cununile lui, minunile lui, să ne dea mai multă putere și răbdare, încercând, fie și numai de departe să îl urmăm și să ajungem și noi la scopul final care este odihna în vecii vecilor, Ierusalimul cel de Sus.

Gheronda Efrem Aghioritul, (Filotheitul) – Despre ispite și necazuri