Du-mă la cruce că de acolo ştiu drumul spre casă…

Odată un copilaş s-a rătăcit pe uliţele întortocheate ale satului lui…Negăsind nici un punct de reper, l-a poditit plânsul şi s-a aşezat pe marginea şanţului.

Un trecător plin de milă şi gingăşie s-a apropiat de el întrebându-l cum îl cheamă şi de ce plânge, constatând că nu cunoaşte acea familie fiindcă el locuia în altă localitate. Nu avea cum să îl ajute şi s-a întristat. Apoi i-a venit în gând să îl întrebe:

– Dacă te duc în centrul satului ştii să ajungi acasă?

Băiatul răspunse printre lacrimi:

– Du-mă la cruce că de acolo ştiu drumul spre casă…

Trecătorul ştia troiţa din centrul satului, aşă că îl duse acolo. gândindu-se mereu că aşa este şi în cele duhovniceşti: dacă ajungem până la Cruce, vom şti drumul spre Acasă…