Părintele Felix Dubneac – arhimandrit basarabean în SUA

Părintele arhimandrit Felix Dubneac s-a născut la 29 iunie 1912 în comuna Voloave, judeţul Soroca în familia lui David şi a Ştefaniei Dubneac, primind la botez numele de Petre. A urmat şcoala primară în comuna natală. Între 1927 şi 1931 studiază la Şcoala de Cântăreţi bisericeşti de la mănăstirea Dobruşa din judeţul Soroca, iar între 1935 şi 1943 — la Seminarul Teologic monahal de la mănăstirea Cernica de lângă Bucureşti.

În perioada 1944 – 1953 îşi completează în Bucureşti studiile de nivel universitar: Facultatea de Teologie (4 ani), Academia de Arte Frumoase (5 ani), Facultatea de Litere şi Filozofie (5 ani), Şcoala Superioară de Pictură bisericească din cadrul Patriarhiei Române. În 1924, la vârsta de 12 ani, intră în viaţa mănăstirească la schitul Rughi (Rudi) din judeţul Soroca. Între 1933 şi 1934 îşi satisface serviciul militar în termen în regimentul 39 infanterie staţionat la Floreşti, judeţul Soroca. Este călugărit în anul 1938 la mănăstirea “Sfânta Ana” de la Rohia, judeţul Someş (azi judeţul Maramureş), iar în 1939 este hirotonit întru diacon în Catedrala ortodoxă din Cluj-Napoca de către episcopul Nicolae Colan.

În 1954 este hirotonit preot la mănăstirea Antim din Bucureşti, iar ]n 1964 este hirotesit protosinghel în Catedrala patriarhală din Bucureşti de către Episcopul vicar patriarhal Antim Nica, basarabean de origine, fost Episcop de Ismail şi Cetatea Albă. În 1972 este hirotesit, cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în rangul de arhimandrit de către Arhiepiscopul Victorin Ursache al Americii şi Canadei în biserica “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din oraşul Edmonton, statul Alaberta, Canada.

A făcut parte din grupul “Rugul Aprins” de la mănăstirea Antim din Bucureşti, grup care reunea trăitori autentici ai vieţii creştine şi intelectuali români de marcă. A fost condamnat la 16 ani de muncă silnică, 10 ani de degradare civică şi confiscarea totală a averii pentru infracţiunea de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct. 1 din Codul penal al României. Sentinţa a fost dată la 8 noiembrie 1958 de Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militară şi menţinută la 21 ianuarie 1959 de Tribunalul Suprem – Colegiul Miltar al României. Din lotul celor condamnaţi au mai făcut parte: Alexandru Teodorescu (poetul şi ziaristul Sandu Tudor, ulterior părintele ieroschimonah Daniel, stareţul schitului Rarău), Alexandru Făgeţeanu (ulterior monahul Adrian), Ghiuş Vasile Benedict (arhimandritul Benedict Giuş a fost ales episcope de Hotin în 1943, dar alegerea sa a fost invalidată de Mihai Antonescu), Roman Braga (arhimandrit basarabean stabilit în Statele Unite ale Americii), părintele prof. univ. Dumitru Stăniloae, părintele Arsenie Papacioc, Serghie Sofian Boghiu (arhimandritul basarabean Sofian Boghiu), savantul şi scriitorul Alexandru Mironescu şi fiul său Şerban (student), Gheorghe Văsâi, Şerban Mironescu, Nicolae Rădulescu şi Emanoil Mihăilescu.

În perioada 13 iunie 1958 şi iulie 1964 a executat 6 ani de închisoare. Ca diacon şi ca preot a slujit la mănăstirea Antim şi la Catedrala patriarhală din Bucureşti până în anul 1967, când este transferat ca preot şi pictor autorizat la Arhiepiscopia Ortodoxă Română pentru Canada şi Statele Unite ale Americii cu reşedinţa la Detroit, statul Michigan, SUA. Aici funcţionează 15 ani ca secretar eparhial.

La 20 iulie 1994, în vârstă de 82 de ani, se retrage la mănăstirea românească “Adormirea Maicii Domnului” din Rives Junction, statul Michigan, unde este preot-duhovnic. În România a executat, împreună cu un alt basarabean, arhimandritul Sofian Boghiu, pictura în frescă în mai multe lăcaşuri ortodoxe: biserica mare a mănăstirii Antim din Bucureşti, biserica din suburbia bucureşteană Dămăroae, biserica Negru Vodă din Câmpulung Muscel, biserica din Pipirig, judeşul Neamţ, biserica mare a mănăstirii Saon din judeţul Tulcea, paraclisul mănăstirii Ghighiu de lângă Ploieşti, judeţul Prahova. A pictat, singur, biserica din comuna Cojasca, judeţul Prahova.

În America de Nord a pictat: catapeteasma şi compoziţiile iconografice din interiorul Catedralei ortodoxe române “Sfântul Gheorghe” din Windsor, statul Ontario, Canada (1970-1972); catapeteasma Catedralei ortodoxe române “Buna Vestire” din Cleveland, statul Ohio, SUA (1973); iconostasul bisericii ortodoxe române “Sfânta }nviere” din Holywood, statul Florida, SUA (1968-1969); interiorul altarului şi catapeteasma Catedralei ortodoxe române “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Edmonton, statul Alberta, SUA (1975-1976); catapeteasma bisericii ortodoxe române “Sfânta Treime” din Troy, statul Michigan, SUA (1980-1981). A mai pictat, în 1978, în interiorul Camerei Române de la Wayne State University, Detroit, statul Michigan, SUA, o frescă monumentală înfăţişând devenirea istorică a poporului român în spaţiul carpato-danubiano-pontic, precum şi alte şapte tablouri reprezentând cetăţi medievale şi voievozi români. Ca pictor, a întreprins călătorii de documentare în Anglia, Franţa, Austria, Elveţia, Siria, Grecia, Turcia şi Egipt. A colaborat, pe parcursul a 11 ani, la revista de limbă română “Gândire şi Artă“ din Statele Unite ale Americii. Părintele Arhimandrit Felix Dubneac a trecut la Domnul în ziua de Crăciun, 25 Decembrie 2008, într-un aşezământ rezervat îngrijirii bătrânilor nu departe de Detroit, Michigan, SUA.

Îşi doarmne somnul de veci în cimitirul “Sfânta Maria” de la Vatra Românească, Grass Lake, Michigan.

Vlad Cubreacov, https://cubreacov.wordpress.com/