Presa vs Biserica. Ar fi timpul ca Mitropolia să reacţioneze mai dur?

Nu neg, criticile şi dezvăluirile legate de faptele nedemne ale unor preoţi şi ierarhi ar putea fi salutabile, în cazul în care ar putea forţa îmbunătăţirea climatului moral din Biserică. Unica condiţie este ca presa să nu depăşească limitele bunului simţ. Cu totul altfel stau lucrurile atunci când mass-media prezintă nişte declaraţii false, face interpretări vădit eronate din rea voinţă, distorsionând realitatea. Am putea lua drept exemplul chiar ultimele ştiri legate de sancţionarea slujitorilor Bisericii, care făcând declaraţii în presă în numele Mitropoliei Chişinăului şi Întregii Moldovei, au ştirbit din imaginea acestei instituţii.

Vă puteţi imagina, la un moment dat, situaţia în care presa ar prezenta declaraţiile unui mic funcţionar drept poziţia oficială a Guvernului? Neverosimil? Atunci cum puteau declaraţiile unui diacon simplu, să fie prezentate drept „poziţia oficială a Bisericii Ortodoxe din Moldova”, de la care mai apoi să se pornească campanii isterice în jurul unui subiect absolut inventat? Aşa unul din multiplele cazuri a fost pretinsa „declaraţie a Mitropoliei Moldovei” prin care aceasta ar fi cerut conducerii ţării interzicerea accesul homosexualilor în spitale. În realitate, declaraţia fusese făcută de către diaconul Ghenadie Văluţă şi episcopul Marchel, care nu pot reprezenta nicidecum poziţia oficială a Sinodului Mitropolitan. Cu toate că aceste două persoane nu pot vorbi în numele Mitropoliei Moldovei, ele au fost prezentate în mai multe rânduri în presa autohtonă drept „reprezentanţi ai Mitropoliei”, opiniile personale ale acestora, drept opinia Mitropoliei, fără a se cere o poziţie de la persoanele care reprezintă într-adevăr oficial această instituţie.

 „Slujitorii Domnului n-au voie să facă declaraţii fără acordul Mitropoliei” – aşa sună una din ultimele ştiri a celor de la Publika TV – sugerând în mod eronat că Sinodul ar interzice orice relaţie a preoţilor cu presa, ceea ce este un fals grosolan. În realitate, decizia Sinodului prevede în mod clar sancţionarea celor care se prezintă drept reprezentanţi oficiali ai Mitropoliei fără a avea un astfel de mandart.

Nimeni nu poate reprezenta o instituţie fără a fi delegat – e o logică firească în orice societate care pretinde a fi civilizată. Orice persoană educată cunoaşte acest lucru elementar, cu excepţia unor jurnalişti moldoveni, din câte se pare.

În cadrul aceluiai material, reporterul ne prezintă aşa-numitul „contextul ştirii”: „Amintim că, anterior, Publika TV a realizat un reportaj amplu despre averile unor slujitori ai bisericii. Atunci Publika TV a prezentat în imagini casele luxoase ale Mitropolitului Moldovei, ÎPS Vladimir,a episcopului de Bălţi şi Făleşti, Marchel, sau a secretarului Mitropoliei Moldovei, protoiereul Vadim Cheibaş”. „Background” – ul (aşa se numeşte în limbaj jurnalistic această parte a ştirii) nu corespunde cu realitatea pentru că în cadrul materialului amintit nici un slujitor nu a prezentat o poziţie oficială a Mitropoliei, fapt pentru care ar fi sancţionaţi conform deciziei Sinodului Mitropolitan.

Mitropolia Chişinăului şi Întregii Moldove dispune de un Birou de Presă şi un şef al Serviciului de Presă – opinia căruia nu prea este solicitată de presă, preferându-se lansarea a tot felul de himere informaţionale. E vorba de ignoranţă sau de rea voinţă? Aş vrea să cred că este vorba doar de ignoranţă şi lipsă de cultură.

Aici deja nu este vorba de poziţia faţă de religie sau o poziţie faţă de Biserica Ortodoxă în particular, ci de existenţa sau inexistenţă a unui elementar bun simţ. În oricare alt caz, o instituţie ar fi acţionat în judecată instituţia de presă pentru promovarea unor falsuri. Presa ştie, totuşi, că Biserica niciodată nu a acţionat în judecată instituţiile media, motiv pentru care îşi permite, probabil, să se comporte inadecvat când este vorba de Biserică. Mă gândesc că ar fi timpul ca Biserica să se mai adreseze instanţei de judecată, pentru a mai disciplina jurnaliştii care nu cunosc ce înseamnă codul deontologic şi bunul simţ. Răbdarea are şi ea limitele sale.