„Mamă, nu-mi pot omorî copilașul, îl voi avea”

Viața lui Laurie Burk s-a schimbat la vârsta de 19 ani în urma unui avort. Dar acest avort a însemnat totuși un punct de cotitură în viața fiicei sale. Iar astăzi este bunica unui bebeluș care era cât pe ce să nu fie născut.

Burk avea 19 ani când a aflat că e însărcinată. În timp ce plângea, realizând cât de singură era – o studentă aproape fără familie -, doctorul i-a înmânat o hârtie cu numărul de telefon al unei clinici de avorturi din Iowa. Curând după aceea, a devenit pacienta clinicii, suferind un avort.

„Am mers singură și nu am acceptat niciun medicament împotriva durerii în timpul întregului proces pentru că am considerat că trebuie să simt ce eram pe cale să fac. I-am cerut să se oprească de cel puțin 3-4 ori (nu din cauza durerii ci pentru că știam că fac o greșeală și îmi voiam copilul) dar în final mi s-a spus că nu mai puteau opri nimic din acel moment .”

Dar durerea a durat dincolo de acea zi. În acea zi, spune Laurie, „și-a pierdut o parte din suflet.”

„Am mers acasă și am stat în poziția fetală timp de trei zile în patul meu, nefiind capabilă să mă mișc, fiind slăbită și sângerând. M-am recuperat după acea „procedură‟ din punct de vedere fizic, dar o parte din mine pe care nu o voi mai recupera niciodată a murit în acea zi.‟

În cele din urmă, Laurie a avut trei copii aproape de vârsta de 30 de ani. Dar avortul nu a părăsit-o niciodată. „Am ascuns acest secret în mine timp de mulți ani și nici măcar soțului nu i-am spus decât atunci când eram căsătoriți de ani buni,‟ spune ea. Și apoi le-a spus și copiilor ei. Știind că ar putea deveni activi din punct de vedere sexual, a considerat că ei trebuie să-i cunoască povestea pentru a nu ajunge în aceeași situație. Ea spune „Ei au fost întotdeauna recunoscători față de mine pentru că le-am împărtășit o parte a trecutului meu așa intimă și devastatoare.”

Și atunci totul a mers de la recunoștință la salvarea unei vieți. În 2012, fiica lui Burk, de 18 ani, a venit la ea; era însărcinată. I-a spus lui Laurie că avea de gând să avorteze copilul-și apoi a plecat de acasă fără să mai stea la discuții. Dar Burk nu terminase cu asta.

„Am strâns întreaga familie, am vorbit toți cu ea și i-am spus ce credem despre sarcina ei și cum ne-am simți dacă ar face un avort. În cea mai mare parte a timpului ne-am rugat.”

Totuși fata lui Burk insista că vrea să facă avortul și a plecat din nou de acasă.

„Nu am mai avut vești despre ea timp de o săptămână și nu știam nimic din ceea ce făcea. Într-o noapte, a sunat pe neașteptate și m-a întrebat dacă mă rugasem pentru ea și copilașul ei. I-am răspuns DA…cu toții o făcusem. Mi-a spus că s-a trezit transpirată, auzind o voce în inima ei pe care nu și-o putea explica spunând ‘tu nu-mi vei omorî copilul’. Mi-a spus „Mamă, nu-mi pot omorî copilașul, îl voi avea.”

„Dumnezeu a intervenit în mod direct pentru a aduce acest minunat băiețel în viețile noastre și sunt absolul sigură că El are un plan pentru el.”

Carson Pierre Anthony Millett a împlinit 2 ani și aduce bucurie întregii familii. Dar Laurie știe că nici măcar viața lui nu o poate înlocui pe cea pierdută.

„Încă regret ce am făcut când mi-am omorât copilașul și o parte a inimii și sufletului meu a murit o dată cu acel bebeluș. Știu că Dumnezeu m-a iertat, dar încă îmi este greu să mă iert pe mine. Mă agăț de gândul că într-o zi Dumnezeu îmi va pune acel bebeluș în brațe și-mi va permite să mă întâlnesc cu el sau ea.”

În afară de a-și ajuta propria fiică, ea a încercat să ajute alte tinere să evite grava greșeală pe care a făcut-o în tinerețe. Ea a încercat să asigure alte femei care au trecut printr-un avort că există viață și după aceea. Dar a spus, de asemenea, că niciodată nu a minimalizat costul emoțional pe care un avort îl are „de cele mai multe ori asupra întregii vieți a unei femei. ”

Micul Carson este o lumină, este cel care amintește de speranță și izbăvire. Iar Laurie este recunoscătoare pentru iertarea lui Dumnezeu și pentru munca voluntarilor pro-viaţă care încearcă să educe și să ajute femeile care iau în considerare un avort. Ea nu vrea ca cineva să mai piardă un copil – sau o parte a sufletului ei – din cauza unui avort.

sursa http://stiripentruviata.ro