Între ceruri și plaiuri

HRISTOS A ÎNVIAT! / 

Καλή Ανάσταση

În plină iarnă am descoperit pe drumul spre salina Slănic /Prahova o superbă cruce din lemn. Nu știu dacă dintru început aceasta a fost acolo unde am văzut-o noi, dar acum ea e sprijinită de un stîlp de beton, și legată cu sîrmă ca să nu se prăbușească, măcinată de vînturi, ploi, geruri și alte intemperii ale naturii.

Este cioplită într-un lemn moale, acum brăzdat de fisuri, mîncat de molii și alte insecte care se hrănesc cu fibra măduvoasă a țesutului lemnos etc. Dacă am cetit bine, este datată: 1908. Are un veac și ceva, și a rezistat în clima și aerul destul de neprietenoase ale proximității ocnei Slănic, în care salinitatea din atmosferă este crescută, corozivă, acidă, uneori terapeutică. Pentru oameni. Deși oamenii nu prea trăiesc atîta cât a rezistat acest lemn înnobilat…

 foto:  © vladimir bulat, 2015.

Desigur, acest specimen de meșteșug țărănesc nu este deloc o excepție, căci județul Prahova în întregul său este un areal bogat în monumente, de istorie, artă și tradiție rurală, și merită descoperit rînd pe rînd. Sunt foarte multe de văzut, de înțeles, de meditat asupra lor. Am dorit doar, prin acest exemplu, să arăt ce amprentă minunată lasă timpul și vitregiile naturii pe chipul unui artefact sculptat de mîna unui țăran anonim oarecare, fără pretenția esteticului și trufia auctorialului. Astfel de lucruri se fac doar cu ajutorul lui Dumnezeu, care inspiră, ajută și desăvîrșește. Se fac în tăcere, cu smerenie. Omul – execută; spre bucuria și desfătarea celor din jur, din preajmă și pentru posteritate. Pentru clipa care mîngîie cu nesecată vrednicie veșnicia. Esențial este ca omul să se așeze temeinic între ceruri și plaiuri.

Găsesc că acest obiect întruchipează destul de exact această umilă apoftegmă: „Trebuie să trăiești astfel, ca și cum nici nu ai fi deloc” / Sfântul Marcu de Sarov.

Vladimir Bulat, http://manastiri-basarabene.over-blog.com/