Despre libertatea de expresie şi condiţia de Om

Cuvântul nu poate fi judecat decât în legătură cu omul. Dacă omul este măsura tuturor lucrurilor, aşa cum ziceau anticii, cu atât mai mult el trebuie să fie măsura propriilor vorbe.

Atunci când un sistem politic trâmbiţează că oferă libertatea cuvântului, mai întâi trebuie să lămurim care este viziunea sa despre om. Şi Lenin şi-a făcut intrarea în istorie fluturând deasupra mulţimii flamura libertăţii de expresie. Lenin permitea să se vorbească liber şi chiar îţi punea şi securea în mâini, cu condiţia să vorbeşti ceea ce servea viziunea sa despre om. Cum glăsuieşte un precept din „Protocoalele înţelepţilor Sionului”: „Libertatea este dreptul de a face ceea ce permite legea”. Altfel spus, libertatea de expresie este dreptul de a vorbi ceea ce se permite?

Dar ce se permite şi ce nu, şi cine face legea? Desigur, omul. Iar omul îşi face legea în funcţie de interesele sale, de fricile şi credinţele sale, în sfârşit, în funcţie de sine însuşi. Omul este măsura tuturor lucrurilor şi aşa cum este omul, aşa îi sunt şi măsurătorile, legile. Întrebarea pe care mi-o pun este: ce fel de om îşi doreşte societatea modernă?

Care este idealul de om spre care tinde sărmana noastră politică autohtonă? Pentru ce se fac legile în ţara asta, pentru ce există Guvern, Parlament, Procuratură, Şcoală, Biserică? Oare numai pentru a reglementa transferurile băneşti, pentru a controla sferele de interese, cercurile de afaceri, de presă, de agrement, de trafic şi aşa mai departe? Unde este omul în acest conglomerat de legi şi lupte politico-gangstericeşti?

Atâta vreme cât dezbaterile noastre publice, învăţământul şi ministerele nu vor conştientiza că cea mai importantă problemă în biata noastră societate este Omul, vom rămâne cu toţii în sfera incertitudinii şi sărăciei materiale şi spirituale. Dacă trebuie luptat pentru ceva, acel ceva este Omul. Statul, înainte de a păşi pe calea reformelor politice, administrative, economice sau de învăţământ, trebuie să-şi definească propria viziune despre om. Altminteri noi nu ştim cui se adresează politicienii noştri şi pentru cine luptă.

Mi-aş dori ca discuţiile despre om în sine să redevină la modă, aşa cum erau în Grecia Antică sau în Bizanţ. Mi-aş dori ca cel care se pricepe la oameni să fie în mai mare cinste decât cel care se pricepe la bani sau calculatoare, maşini. Mi-aş dori ca omul care vorbeşte frumos sau stăpâneşte vreun meşteşug să fie în mai mare cinste decât cel care îşi vinde corpul sau fură. Mi-aş dori ca omul, în toată frumuseţea şi adâncimea pe care i le-a dăruit Dumnezeu, să revină printre noi.

Dar pentru aceasta trebuie să redevenim liberi. Iar libertatea are un preţ. Acest preţ este Adevărul. Toate celelalte libertăţi, care nu urmăresc demnitatea umană, sunt păguboase. Îndeobşte, nu există libertate care să nu atragă consecinţe. A fi liber presupune, mai întâi de toate, o mare responsabilitate.

Sursa: Jurnal.md