Kroll…

Kroll…Un singur cuvînt e pe buzele noastre ale tuturor în aceste zile. Un cuvînt enigmatic venit de undeva de peste ocean și care la un moment dat a cuprins în adîncurile sale toate tainele noastre, toate suferințele noastre, toate căderile noastre, toate vrerile noastre din ultimul timp. Mai pe scurt adevărul.

De ce am fost mințiți în cel mai nerușinat mod cu democrația în cei peste douăzeci de ani de așa zisă independență?

De ce am fost hrăniți cu iluzii? Și mai ales de către cine și în ce scop? Dar cine să dezlege tainele acestui cuvînt, cine să pătrundă în misterele lui? Comentatorii care se mută de la un post de televiziune la altul mai mult pentru a acoperi adevărul decît a-l spune?

Posturile rusești care ne sufocă? Cele romînești care sînt lipsă? Politicienii care ne mint conștient? Frații romîni care după ce ne-au întreținut cu iluzii atîția ani acum ne zic franc: gata, ați ratat! Clerul care e mut? Scriitorii care s-au concentrat pe suferințele proprii, de gașcă? Cine? Îmblăm cu toții somnambulici, speriați ca de ciumă, și zicem:Kroll.

O neputință a noastră este acest cuvînt, pe care ne temem să o mărturisim. O elită impotentă.

Ce e cu neputință la om este însă cu putință la Dumnezeu. Așa că iată de undeva de prin satele noastre apare pe neașteptate un personagiu dintre cele două războaie pe care doar bătrînii îl mai țin minte. Îmbrăcat sumar, în haină de sac, aproape desculț el călătorește din sat în sat și se oprește ba la o văduvă, ba la un bătrîn singuratic cărora pentru un blid de linte le ridică gardurile,le repară acoperișurile… Astăzi e La Prut.Mîine e la Nistru. Iar poimîine Domnul știe unde va fi. Bulgăre îi spune. Druță mai întîi l-a pus în ”Povara bunătății„, apoi l-a scos, pînă cînd bătrînul s-a supărat și s-a întors la drumurile sale. În viață adică.

Este uimitor să te uiți la el și la satele noastre sărăcite, să vezi cît de puțin îi trebiuie unui om pe lumea asta: un blid de linte. Și cît de simplu și de naiv se poate mulțumi uneori pentu acest blid.

Și atunci te întrebi: pentru ce Kroll? Pentru ce miliarde? Nu cumva pentru a deturna sensurile istoriei care iarăși trece pe lîngă noi, a cîta oară, dar mai întîi pe lîngă cei care fac asta? Doborîtuia-i pe ei cînd s-au înălțat, Doamne, spune psalmistul. Și nu sînt cuvinte goale. Este o sentință pronunțată și verificată de milenii. Aceasta probabil înseamnă. Păzea!

Ion Bradu