Școala părinților – Cum să ne creștem micuțul cu dragoste? 2 ani – O vârstă dificilă (II)

Iată și continuarea articolului despre cele mai dese probleme cu care se confruntă părinții unui copil cu vârsta între 15 luni și trei ani și despre felul iubitor în care le putem rezolva. Prima parte a articolului o puteti găsi aici.

8. Folosește disciplina potrivită cu vârsta copilului

In ceea ce privește copilul până la 3 ani, aceasta înseamnă să stabilim anumite limite pentru copil, explicându-i de ce da și de ce nu, să îi dăm alternative interesante, atunci când își dorește ceva interzis, și să îl ajutam să își stăpânească emoțiile. Cercetătorii au comparat două grupuri de micuți care aveau un comportament asemănător. Ei au urmărit ce se întâmpla atunci când părinții îi „plesneau”, le dădeau câte o palmă, de exemplu. Copiii ce fuseseră loviți se comportau mult mai urât un an mai târziu decât cei ce nu fuseseră pedepsiți fizic. Până și să strigăm la cel mic va avea un efect negativ, făcându-i să își împietrească inima și să devină mai neîncrezători. Violența își are rădăcina în această perioadă. Nu cumva ne învățăm copiii, într-un mod deloc înțelept, că dreptatea este a celui puternic?

9. Fii tu persoana pe care vrei să o vezi în copilul tău

Copiii învață să interacționeze cu ceilalți din relațiile pe care le trăiesc, și pe care, mai apoi, le re-crează. Ține minte că micuțul tău învață și cum te comporți tu în relație cu el. Dacă nu vrei ca el să țipe, să strige, să facă crize, nu îți pierde nici tu cumpătul în fața lui. Dacă tu țipi la el, îl înveți, prin exemplul tău, că este în regulă să urlăm, să facem crize.

10. Elimină televizorul, calculatorul, smart-phoneul, ecranele de orice fel.

Academia Americană de Pediatrie recomandă copiilor sub doi ani să nu privească DELOC televizorul, pentru că afectează dezvoltarea creierului și pentru că au de făcut o mulțime de alte lucruri ce îi ajută să se dezvolte. AAP recomandă copiilor cu vârste mai mari să nu privească ÎN NICI UN CAZ mai mult de două ore pe zi, și doar emisiuni nonviolente, educaționale. Eu recomand ca filmele și televizorul să fie ceva doar pentru ocazii speciale. Știu că ni se spune că, de exemplu, desenele animate educaționale sunt bune pentru copiii noștri, dar cercetările arată că acestea influențează dezvoltarea creierului și duc la deficit de atenție. Pe lângă acestea, creează o dependență copilului ce are predispoziție la dependențe. Când vor fi mai mari, vor vrea să vadă și alte lucruri la televizor(sau pe youtube, de exemplu). Și înainte de adolescență te vei mira de ce conectează televizorul în loc să citească o carte. Să nu mai vorbim de faptul că, până să împlinească opt ani, nu vei mai putea demult să controlezi ce privește copilul tău.

11. Copilul tău este cel care se hrănește.

Tu îi pui înainte mâncare sănătoasă. El se hrănește. Pune o peliculă p podea, sub scăunașul său. Nu fi obsedată de cat mănâncă copilul. Copii nu se apucă să se auto-înfometeze. Mulți micuți sunt prea ocupați în timpul zilei ca să mănânce, și cer mâncare înainte de culcare. Aceasta poate să te înnebunească, dacă nu te vei gândi să organizezi o gustare înainte de somn, lucru care îl va și ajuta pe copil să se calmeze și să doarmă mai bine. Dacă te asiguri ca gustarea să fie sănătoasă, nu îți vei face atâtea griji pentru cină, astfel că și copilul va fi ma liniștit la cină pentru ca tu nu îl vei forța sa mănânce. Dacă nu reușești, poți să îi spui și povestea de seară în timpul gustării.

12. Uită de „stimularea creierului copilului prin învățarea alfabetului”

Munca intelectuală a micuților sub 3 ani este legată de explorarea, observarea lumii, de a învăța ce înseamnă să vorbești și să fii ascultat, să fii acceptat și înțeles, recunoscut ca om. Baza dezvoltării intelectuale o constituie puterea de a-și stăpâni propriile emoții. Nu este nici odată prea devreme să dezvolți dragostea de carte, de lectură, dar aceasta nu se va întâmpla învățând alfabetul. Dacă vrei ca micuțul tău să iubească lectura, citește-i și spune-i povești.

13. Învață să previi smiorcăiala

Smiorcăiala spune despre copil că acesta se simte neputincios. Și poate deveni un obicei. Pentru a scăpa de el, nu da ocazii copilului tău să creadă ca dacă miorlăie și smiorcăie va obține ceea ce vrea. Cu alte cuvinte, încearcă să îi dai copilului ceea ce este permis înainte ca acesta să smiorcăie, și nu reacționa la scârțâieli atunci când lucrul pe care îl vrea este interzis. Mai degrabă, explică-i de ce nu e bine ceea ce vrea și găsește o alternativă interesantă pentru el.

14. Pune la punct un regim al zilei

Copiii dezvoltă autodisciplina în mare parte, dacă viața lor are o structură predefinită, un regim, pe care îl cunosc și de la care știu ce să aștepte. Atunci când rupi rutina cu anumite călătorii, vizite ale bunicii, sau pur si simplu excepții necesare, te poți aștepta ca micuțul să izbucnească în crize de plâns, sau să nu vrea să adoarmă, sau alte probleme de acest gen. Sigur că bunica merită ce este mai bun, dar datoria ta de părinte este să iei decizii bune pentru copilul tău, pentru ca să îl protejezi.

(Regimul nu înseamnă ca totul să fie bătut în cuie și ca ora de joacă să fie strict la ora 17.00. Nu. Regimul oferă copilului doar structura unei zile din viața lui. Se poate face un poster cu imagini ale lucrurilor pe care le face copilul intr-o zi, în ordinea în care acestea trebuie să aibă loc, de ex. trezirea, olița, spălatul pe față, dejunul, etc. Să prevedem și un moment din timpul zilei pe care îl poți acorda diverselor sarcini zilnice și care, de exemplu, se poate înlocui cu „vizita bunicii”.)

15.Dă-i copilului ocazia de a simți că poate și el să fie de folos

Copiii fac mai puține crize și cooperează mai mult atunci când se simt mai puternici. Cum îți poți ajuta micuțul să se simtă mai puternic? În trei moduri cheie: asculta-l, lasă-l să ia decizii ori de câte ori acest lucru este posibil, și dă-i ocazia să se simtă de folos.

Copiii mici au nevoie de o anume experiență cu munca, zilnic, pentru a câștiga încredere în propriile capacități și pentru a începe să se considere persoane competente. Nu mă refer la munci grele, ci vorbesc despre lucru așa cum a făcut Tom Sawyer făcându-i pe ceilalți copii să creadă că a vopsi gardul este cel mai interesant joc din lume. Cu alte cuvinte, micuții ADORĂ să înțeleagă cum funcționează gospodăria, și să participe. IUBESC să ajute. IUBESC să învețe..

Cheamă-ți micuțul să participe la orice faci tu. Adevărat, ” ajutorul” lui îți va face munca ma grea, dar copilul învață și dobândește abilități pentru viitor, și voi doi petreceți un foarte frumos timp împreună, construiți relația voastră.

Ce fel de sarcini gospodărești? Pot sta pe un scaun sau pe un taburet pentru a te ajuta la pregătitul mâncării. Te pot ajuta in grădină. La price fel de treabă. Mai exact:

• Își pot pregăti o gustare, curățându-și un ou sau o banană, sau tăind(cu un cuțit de copii) brânză moale și făcându-și sandwich-uri.
• Pot spăla boluri sau tăvi ce nu se sparg
• Pot spăla legumele în chiuvetă
• Pot șterge blatul de bucătărie, masa
• Te pot ajuta să faci curățenie în frigider
• Pot pune masa
•  Pot strânge masa
• Pot aprinde/stinge lumina
• Pot șterge praful
• Spăla cada (pe dinăuntru, cu piciorușele goale)
• Pot pune ciorapii în perechi in timp ce tu strângi haine
• Pot sorta haine (ce haină a cui este?)
• Te pot ajuta să duci hainele de la spălat la locul unde se vor usca, sau chiar le pot agăța pe o sfoară, la înălțimea lor
• Pot alege fructe la magazin
• Pot spăla masa sau podelele

Aceste activități sunt mult mai educative și aduc mult ma multă mulțumire decât televizorul, și celor mai mulți copii mici le place mult să le facă. După ce termină o astfel de sarcină, micuțul spune „Eu am făcut aceasta!” și se simte un om capabil, puternic. (Compară acest sentiment cu cel ce vine după vizionarea unei emisiuni la televizor). Da, este mai mult efort pentru părinte decât dacă ar face acest lucru singur. Dar nu acesta este scopul. Copiii mici care se simt capabili și puternici nu au nevoie să se împotrivească părinților, să se revolte ca să poată simți că sunt și ei oameni, că au și ei putere. Sunt mai liniștiți și mai încrezători. Și sunt și de folos!

Autor: Dr. Laura Markham, Psiholog clinic, fondatorul site-ului Ahaparenting.com

Traducere și adaptare: Oltea Boldureanu