Uniți prin rugăciune cu frații noștri din Italia
21:25, miercuri, 18 noiembrie, 2015 | Cuvinte-cheie: italia, munca, octavian mosin, salariu, săptămâna diasporei ortodoxe, viata
Între 9 şi 16 noiembrie s-a desfăşurat Săptămâna diasporei ortodoxe din Republica Moldova în nordul Italiei. Cu acest prilej, o delegaţie a Mitropoliei Moldovei, din care au făcut parte preotul Mihail Bortă, diaconul Anatolie Cobzac, cântăreţul Serghei Crudu şi subsemnatul, a vizitat peste zece comunităţi ortodoxe, unde s-au organizat conferinţe şi concerte duhovniceşti.
Această săptămână de suflet mi-a descoperit mai multe realităţi pe care vreau să le împărtăşesc şi altora.
În primul rând, ai noştri nu o duc atât de bine peste hotare. Muncesc din greu la un salariu destul de modest, fiind îngrijoraţi să nu-şi piardă cumva serviciul. Aproape toţi credincioşii care au cerut sfinte rugăciuni şi binecuvântare s-au plâns că e o problemă găsirea unui loc stabil de muncă.
Unii stau în chirie, încercând să acopere sume enorme, alţii stau la persoanele de care au grijă şi sunt trataţi ca nişte sclavi, având liber doar câteva ore. Îngrijindu-i pe bătrâni, se roagă ca aceştia să nu moară, căci altfel, zic consângenii noştri, e prăpăd.
Câtă luptă şi duşmănie pentru un post de lucru!
Mai sunt şi dintre cei care, după ce au încercat să dobândească un ban pe calea nu tocmai cea mai corectă, îşi ispășesc pedeapsa în închisorile de acolo sau sunt repatriaţi.
Nici viaţa morală nu este dintre cele mai corecte. Aceleaşi patimi domină la fraţii noştri stabiliţi peste hotare: curvie, fumat, băut…, apoi atâtea divorţuri, lacrimi, copii abandonaţi.
Şi doar Biserica este acea arcă de salvare în potopul problemelor şi dificultăţilor prin care trec fraţii noştri departe de vatră. Pentru că oriunde te-ai afla, dacă eşti cu Domnul te simţi acasă. Pentru o săptămână, parohiile din nordul Italiei au devenit Acasa mea.
Oricât de multe bucurii sau dureri ar fi în viaţă, este important să ai cu cine le împărtăşi. Or, în biserică găseşti alinare şi imbold pentru o viaţă cu mai multă lumină.
Şansa noastră de a supravieţui atât aici, cât şi printre străini, e să ne ţinem de Hristos, deci să rămânem în Biserică. Doar aici ne vom salva, împreună!
În Italia am întâlnit oameni care îşi uită limba, care au alt port, dar m-am bucurat că au rămas aceiaşi la suflet, au acelaşi crez, care ne uneşte.
Deci să rămânem uniţi în rugăciune, oriunde am fi!
Preot Octavian MOŞIN