Avem nevoie de blândețe

Tuturor oamenilor să le fie cunoscută

blândețea voastră. Domnul este aproape.

(Filipeni 4, 5)

Mulți creștini nu consider blândețea o virtute obligatorie, văzând în ea doar o calitate exterioară. Dacă fructul este dulce, spun ei, ce importanță are că ramura pe care este rigidă și nearătoasă? Ce importanță are că vorbești și vorbești cam brutal, dacă sub această înfățișare se ascunde o inimă bună, o conștiință curată, intenții oneste?

Totuși, Apostolul Pavel, el însuși cam nestăpânit, uneori chiar irascibil, se referă în mai toate epistolele sale la blândețe, în modul de a simți și de a te comporta. Să presupunem că este o calitate exterioară. Dar prin această calitate exercităm o anumită influență asupra altora, până la a crea o stare de liniște. De aceea Apostolul Pavel vrea ca blândețea să fie “tuturor oamenilor” cunoscută, să devină o calitate de caracter prin care se disting cei ce Îl urmează: “Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, de veți avea iubire unii pentru alții“ (Ioan13, 35).

Să ne amintim și noi că “Domnul este aproape”. Și având conștiința prezenței Sale continue, pătrunzându-ne de duhul blândeții Sale neschimbătoare, să ne ferim ca printr-o vorbă spusă necugetat să aducem jignire blândului chip al Mântuitorului. Fie ca blândețea noastră să nu mărginească la o înfrânare exterioară, ci să exprime o bunătate lăuntrică, proprie fiecărui creștin adevărat.

Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului, Editura Sophia, p. 210