Bucuriile sărbătorii

Suntem în toiul sărbătorilor de iarnă. O perioadă binecuvântată cu zăpadă şi atâta lumină. E ziua dinaintea Sf. Vasile, când încheiem praznicul Naşterii şi aşteptăm urătorii.

Iată-i şi ajunşi bravii cântăreţi – Cavalerii Armoniei de la Boşcana, Criuleni, care mângâie inima celor care îi primesc în casă, dar şi în suflet.

Cât de impresionant e să vezi nişte haiduci cântând mai întâi la slujbă, apoi ieşind afară şi urând lumii un an binecuvântat şi cu flori dalbe.

Această bucurie a sărbătorii o trăim an de an la biserica în construcţie de la Dumbrava din preajma capitalei, unde se fac primii paşi pentru ca lumea să conştientizeze adevărata sărbătoare, cea lăuntrică.

În data de 13 ianuarie, când îl cinstim pe Sfântul Petru Movilă, biserica de la Dumbrava își sărbătorește hramul, unicul, de altfel, din această ţărişoară.

Dacă am căuta la viaţa, credinţa şi învăţătura acestui ierarh, am descoperi chipul unui om îmbunătăţit duhovniceşte, care a găsit calea ce duce spre Adevăr.

Or, astfel de sfinţi sunt prilej al unor sărbători de suflet, devenind şi hramuri pentru locaşurile ce-i au drept protectori cereşti.

Când le spui unora că e sărbătoare, e hram sau este serbat ocrotitorul lor ceresc, tare se mai bucură, gândindu-se la masa de sărbătoare. Oare bucatele au ajuns să aducă atâtea bucurie? Oare nu mâncăm şi bem în fiece zi? Oare sărbătoarea nu este ceva mai mult decât ghiftuire şi distracţie?

Zilele acestea sunt la mare căutare calendarele bisericeşti. Unii urmăresc sfinţii şi sărbătorile din an, dar nu reuşesc să le aducă cinstea cuvenită, nu iau aminte la viaţa lor şi nici nu intră în esenţa evenimentelor bisericeşti.

Omul fără temeinice rădăcini spirituale doar în aparenţă sărbătoreşte, dar în realitate săvârşeşte acte de profanare a sfinţilor şi a celor sfinte prin modul sărbătoririi: beţii, distracţii…

Cât de mult te hrăneşte rugăciunea, îţi adapă sufletul, te odihneşte, te ajută să te cuprinzi de linişte sufletească, de o firească bucurie!

Să coborâm sărbătorile în inimile noastre, să ne gândim mai întâi la alţii, apoi la noi şi la poftele ce ne stăpânesc, încercând, pe acestea din urmă, să le vindecăm prin alifia rugăciunii.

Să simţim din plin bucuriile sărbătorii!

Preot Octavian Moşin