Dumnezeu nu dă slăbiciuni, ci puteri

„Începutul vieții duhovnicești este lupta cu patimile”

Gheronda,ce anume cerea Proorocul David atunci când spunea: ,,Cu duh stapânitor mă întărește”?

 – David cerea de la Dumnezeu să-i dea harizma de a-i conduce pe oameni. Dar și fiecare om are nevoie de ,,duh stapânitor”, pentru că trebuie să se conducă pe sine însuși, ca să nu-l conducă pe el patimile sale.

 – Ce sunt patimile?

– Eu văd patimile ca pe niște puteri ale sufletului. Dumnezeu nu dă slăbiciuni, ci puteri. Însă atunci când nu valorificăm aceste puteri pentru savârșirea binelui, vine aghiuță, le exploatează și ele devin patimi, iar apoi cârtim și ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu. Pe când dacă le-am valorifica întorcându-le împotriva răului, ne-ar ajuta în nevoința duhovnicească. Mânia, de pildă, arată că sufletul are barbăție, care e de ajutor în viața duhovnicească. Acela care nu este mânios și nu are bărbăție, nu poate cu ușurință să se pună pe sine la punct. Omul mânios, daca-și va folosi în viața duhovnicească puterea pe care o are, este ca o mașină care-o ia pe drumul drept și n-o mai poate ajunge nimeni. Dacă însă n-o valorifică și nu se supraveghează pe sine, seamană cu o mașină care merge cu o viteză exagerată pe drum neregulat deraind la tot pasul. Omul trebuie să cunoască puterile pe care le are și să le întoarcă spre bine. Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, va ajunge într-o stare duhovnicească bună. Egoismul, de pildă, să-l întoarcă împotriva diavolului și să nu se dea batut atunci când acesta vine și-l ispitește. Înclinația spre vorbărie să o sfințeasca cultivind “Rugăciunea lui Iisus”. Nu este mai bine să vorbească cu Hristos și să se sfințească, decât să flecărească și să păcătuiască? Adică, omul poate deveni bun sau rău în functie de felul în care își va folosi puterile sufletului.

Sursa: Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte Duhovnicești, volumul 5: Patimi și Virtuți, Editura Evanghelismos, București 2012, p. 17-18