Ne vom întoarce într-o zi

Cred cu tărie că fiecare revedere cu prietenii este o bucurie! Uneori – o încîntare.

Desigur, nu putem fi prieteni cu martirii, dar întîlnirea cu ei – în Duhul lui Hristos, este mereu posibilă. Este o arvună a ascensiunii treptate la Ceruri. Ca să înțelegem mai bine asta, să recitim împreună acest sublim poem al lui Radu Gyr, pe care l-am împrumutat de aici. 

Se pare că anumite neamuri ai Edomului și ai Galaadului, nu-l prea au la inimă pe acest mare poet, de aceea, au hotărît să-l pună la index. Noi îl vom ceti cu încîntare, cu aceeași intensitate cu care ne bucurăm de prieteni, martiri și cei afini, cu toții – frați în Hristos. Mărturisitori!

Ne vom întoarce într-o zi,
Ne vom întoarce neapărat.
Vor fi apusuri aurii,
Cum au mai fost când am plecat.

Ne vom întoarce neapărat,
Cum apele se-ntorc din nori,
Sau cum se-ntoarce, tremurat,
Pierdutul cântec, pe viori.

Ne vom întoarce într-o zi…
Si cei de azi cu paşii grei
Nu ne-or vedea, nu ne-or simţi,
Cum vom intra încet în ei.

Ne vom întoarce ca un fum,
Uşori, ţinându-ne de mâini,
Toţi cei de ieri în cei de-acum,
Cum trec fântânile-n fântâni.

Cei vechi ne-om strecura, tiptil,
În toate dragostele noi
Si-n cântecul pe care şi-l
Vor spune alţii, după noi.

În zâmbetul ce va miji,
Si-n orice geamăt viitor,
Tot noi vom sta, tot noi vom fi,
Ca o sămânţă-n taina lor.

Noi cei pierduţi, re-ntorşi din zări,
Cu vechiul nostru duh fecund,
Ne ‘napoiem şi-n disperări
Si-n răni ce-n piepturi se ascund.

Si-n lacrimi ori în mângâieri,
Tot noi vom curge zi de zi.
În tot ce mâine, ca şi ieri,
Va sângera sau va iubi…

Vladimir Bulat, http://ochiuldeveghe.over-blog.com/