Chiar privind cerul înstelat nemărginit, omul nu se smerește în fața măreției universului

La 19 iunie 2016, de sărbătoarea Sfintei Treimi (Cincizecimea), după încheierea Dumnezeieștii liturghii oficiate în catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din lavra „Sfânta Treime” a cuviosului Serghie de Radonej, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril s-a adresat cu o predică către credincioși de pe balconul încăperilor Patriarhului.

Dragi stăpâni, părinți, frați și surori, vă felicit cordial cu prilejul unei mari sărbători din rândul celor douăsprezece – Sfânta Cincizecime, ziua Sfintei Treimi! Îndeosebi este îmbucurător ca în această zi să oficiez serviciul divin în sfântul locaș al cuviosului Serghie, care poartă numele Sfintei Treimi.

Nu este întâmplător că marele nostru sfânt cuvios al lui Dumnezeu i-a conferit acestui loc un nume în cinstea Sfintei Treimi. Deoarece Dumnezeu Sfânta Treime este începutul tuturor începuturilor, cauza a toate și scopul final și totul ce există în lume, întreg universul este creația lui Dumnezeu. Și dacă există sens în această creație, doar acela care nu depinde de voința omului, de legile fizice sau de coincidența evenimentelor. Se prea poate există doar un singur sens în această creație măreață cosmică a lui Dumnezeu, acela este voința Lui și planul Său Dumnezeiesc.

Astăzi sărbătorim pogorârea Sfântului Duh asupra apostolilor. Prin viața, suferințele, moartea și Învierea Sa Domnul Iisus Hristos, Fiul întrupat al lui Dumnezeu, tămăduiește păcatele omenești, răscumpără vina omenească în fața lui Dumnezeu și restabilește o relație reală, vie, dintre Dumnezeu și om. Și această relație este împlinită nu de om, care nu are o atare forță, dar de Însuși Dumnezeu, Care transmite oamenilor Duhul Său Dumnezeiesc, harul Său, energia Sa.

Sfântul Vasile cel Mare, căruia îi aparțin cuvintele îndeosebi de înțelepte și puternice referitor la Sfântul Duh, spune că Sfântul Duh desăvârșește toate celelalte. Sunt cuvinte importante. Sfântul Duh desăvârșește creația lui Dumnezeu, prin urmare, ne desăvârșește și pe noi. Asupra acestor cuvinte merită să chibzuim ca să înțelegem ce semnifică.

Noi viețuim într-o lume, unde suntem înconjurați de diverse probleme și griji, fiecare le are pe ale sale. Orice persoană își propune anumite scopuri, mari sau mici, și dorește să le atingă. Și dacă omul realizează obiective deosebite – face descoperiri în știință, înaintează idei filozofice progresive, ajunge în vârful puterii – este ușor să ne imaginăm că omul este creatorul la toate acestea. Și atunci el încetează să vadă firesc lucrurile. Chiar privind cerul înstelat nemărginit, omul nu se smerește în fața măreției universului, considerându-se pe sine creator. Dar de fapt Dumnezeu este acela Care creează totul ce este nou, inclusiv prin om. Și dacă omul conștientizează că doar Dumnezeu este Creatorul a tot, inclusiv al lui personal, și că fără de Dumnezeu nu poți face nimic, în acest caz omul nu își pierde puterile sale creatoare. El poate crea și fără de Dumnezeu, însă creația lui mai devreme sau mai târziu se va risipi în praf și pulbere. Marea creație fără de Dumnezeu a omului este Turnul Babel, dar parcă doar el? Câte turnuri de acest fel și nu doar în sens direct au fost create pe parcursul istoriei, câte ziduri de cetăți și câte turle ce păreau a fi de neînvins și care aprindeau trufia omenească! Unde sunt ele, mărețele cetăți ale trecutului? Erau construite orașe, erau create imperii, uniuni puternice obștești și se părea că nu va mai fi sfârșit în dominația lor. Unde sunt aceste realizări ale omenirii? Noi doar vedem uneori monumente de arheologie, monumente istorice și ne uimim de puterea creatoare a omului, dar totodată înțelegem că rezultat nu există, el a rămas undeva în trecut.

Și nu trebuie să plecăm departe în alte vremuri, nu este nevoie să ne îndreptăm privirea la sfincșii și piramidele egiptene. Este suficient să privim la istoria noastră proprie. De fiecare dată când cream ceva, considerându-ne creatori și respingându-L pe Dumnezeu, noi nu atingeam scopul propus. Totul ce făuream întotdeauna se distrugea și deseori aducea suferințe oamenilor.

Actualmente omenirea are impresia că a dobândit cea mai mare putere care poate exista. Într-adevăr, minunile științei și ale tehnicii întrec orice imaginație omenească și multora li se pare: „Iată-l pe omul creator! Iată-l pe cel care creează utilaje inteligente! Iată-l pe cel care a inventat intelectul artificial! Ce poate fi mai puternic decât el?” Însă noi știm: totul va trece, căci fără Mine nu puteți face nimic (vezi. In. 15:5), precum spune Domnul.

Pentru ca trudele noastre, creația noastră să ducă la consecințe bune, pentru ca ele să nu dispară fără urmă, noi trebuie să îmbinăm eforturile noastre creative cu ajutorul lui Dumnezeu, chemându-L pe Domnul în ajutor. Și dacă faptele noastre omenești vor fi binecuvântate de puterea Sfântului Duh, atunci creația va fi cea adevărată, va exista o mare sinergie, adică unirea a două principii – Dumnezeiesc și omenesc. Anume o astfel de creație poate duce la fericirea și bunăstarea neamului omenesc.

Noi astăzi Îl proslăvim pe Sfântul Duh Mângâietorul, Dumnezeu, Care ni se arată în puterea Sa Dumnezeiască și Îl rugăm pe Domnul ca El să trimită harul Sfântului Duh asupra Bisericii noastre Ortodoxe, Bisericii Ortodoxe Ecumenice, ca să o ferească de scindări, scârbiri, năpaste de ordin intern și extern, deoarece Duhul Dumnezeiesc acționează în lume prin Sfânta Sobornicească și Apostolească Biserică. Noi astăzi ne rugăm pentru Biserica noastră Rusă, care unește numeroase popoare, care își întinde tutela asupra multor țări. Ne rugăm ca prin Biserica noastră Sfântul Duh să fecundeze eforturile creative ale popoarelor și ale persoanelor luate aparte și ca totul ce se săvârșește, cu mila lui Dumnezeu să ducă la consecințe bune, ajutând oamenilor să-și fortifice viața și din punct de vedere duhovnicesc, și din punct de vedere material. Ne mai rugăm azi ca Domnul să se atingă cu harul său de fiecare dintre noi, indiferent de situația pe care o ocupăm, de vârsta pe care o avem, de averile pe care le posedăm, ca și acțiunea noastră personală, fapta noastră creatoare să fie binecuvântată întotdeauna cu puterea harului lui Dumnezeu. Credem că atunci și Patria noastră va înflori, va deveni duhovnicește mai puternică, pentru a-și îndeplini misiunea sa în neamul omenesc. Însă aceasta se va întâmpla doar cu condiția, dacă poporul nostru va uni în propria viață Dumnezeiescul și omenescul, acțiunea Duhului Sfânt și propriile eforturi. Amin.

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril de ziua Sfintei Treimi în lavra „Sfânta Treime” a cuviosului Serghie de Radonej

Sursa: http://www.patriarchia.ru/md/