Părintele Pavel Borşevschi: Singura mea politică este cea spirituală

Europa Liberă: În opinia dumneavoastră, cine a păcătuit mai mult, cetăţeanul sau politicianul că statul nu a ajuns să aibă viitorul la care visau oamenii în 1991?

Părintele Pavel Borșevschi

Pavel Borșevschi: „Clar că cetăţeanul. Dar el nu a păcătuit, el a mers cu educaţia comsomolistă, partinică. Şi până acum noi alegem conform partidului şi comsomolului. Noi suntem în robie, noi nu ne-am dezrobit. Amintiţi-vă de poporul ales al lui Dumnezeu, 40 de ani Moise i-a dus prin pustie, nu după o traiectorie, după o curbă, cum mergem noi, de fapt. Şi acesta e un timp care se numeşte pocăinţa. Acum spuneţi-ne, vă rog, după ce revoluţia a nimicit, a ucis cei mai buni oameni ai societăţii… De către cine? De către străini, dar cu mâinile noastre. Câţi ani au trebuit ca noi să ne deşteptăm? Eu nu zic ca români sau ca ucraineni, dar să ne deşteptăm ca oameni, pentru că Dumnezeu ne-a pus cu ochii spre cer, nu spre pământ, dar noi am trăit 72 de ani în robie. De aceea eu zic că aceşti 25 de ani sunt puţini, dar noi nu am făcut ceea ce trebuia să facem. Noi nu am început încă să ne dezrobim, noi fugim din ţară.”

Europa Liberă: Dar cum începe această dezrobire?

Pavel Borșevschi: „Dezrobirea începe de acolo de unde simţi patria, de la cuvântul „pater”, de unde înţelegi că dacă te-ai născut aici, aici e mormântul mamei şi al tatei, aici e patria ta. Şi dacă limba vreţi să o numiţi moldovenească… e tot română până la capăt, dar trebuie adevărul să-l spui pe faţă. Dar când iese un băiat mare ca Marian Lupu şi zice că el vorbeşte în limba maternă, eu mă prăpădesc de râs, pentru că el e preşedintele unui partid şi stă în Parlament atâţia ani, el e legea. Pentru mine el, de fapt, e un mincinos mare-mare, împreună cu cei care vorbesc limba „maternă”. Întrucât chiar dacă e moldovenească, e română.”

Europa Liberă: În aceşti 25 de ani de independenţă, biserica a pătruns în politică şi politica s-a băgat în biserică. De ce aţi lăsat uşile deschise?

Pavel Borșevschi: „Dacă sincer, puţin-puţin m-am molipsit şi eu de această boală, dar este într-adevăr un lucru străin pe corpul bisericii. Politicul chiar nu are nimic cu biserica, pentru că Hristos Mântuitorul i-a numit pe politicieni aşa cum trebuie, pe Irod, de exemplu, îl numeşte „hulpoi”, arătând viclenia. Pentru că într-adevăr, nu vă supăraţi, dragi politicieni, dar este vicleană unealta aceasta a voastră. V-am zis, aceeaşi limbă, mie mi-e ruşine de dumneavoastră, nu puteţi spune un lucru normal pe nume… Dar când îl veţi spune?! Că noi astăzi trăim, mâine să dea Dumnezeu să putem muri, pentru că a muri trebuie să poţi pe lumea aceasta. Trebuie să murim măcar independenţi, în sensul de păcat.”

Europa Liberă: Feţele bisericeşti se bucură, atunci când îi iau pe politicieni drept ctitori de lăcaşe, când îi văd prezenţi la serviciile divine.

Pavel Borșevschi: „Trebuie să ştiţi un lucru, noi toţi suntem enoriaşi sau suntem creştini, dacă suntem, şi numaidecât liberi de a face bine. Dar trebuie să ştie şi un politician, şi un businessman, şi un preşedinte de partid, şi un preot că, atunci când faci un lucru bun, nu trebuie să ţi-l însuşeşti sau să vrei să te pui în locul lui Dumnezeu în biserică. Cine îşi face, lui îşi face. Zic ca o slugă nevrednică, am făcut ceea ce trebuia să fac, dar ei vor să se pună în locul lui Dumnezeu. E urâtă treaba aceasta.

Eu când văd un politician care vrea să se urce pe amvonul bisericii… Dar stai, frate, acolo unde îţi este locul, pentru că eu, ca preot, sunt chemat acolo şi sunt pus de lume să le slujesc, dar sunt pus cu har dumnezeiesc şi trebuie la timp să ştiu să mă dau la o parte, dar eu trebuie să ştiu timpul când să mă dau într-o parte, să nu le amestec oamenilor să comunice chiar cu Dumnezeu. Dar unii politicieni se pun în locul lui Dumnezeu şi încă au pretenţii: „D-apoi eu cât am făcut…”. Dar nu ai mai fi făcut nimic, dacă nu îți dădea Dumnezeu posibilitate.”

Europa Liberă: Starea de lucruri e cea care se atestă în societate şi despre care arată sondajele de opinie, lumea a pierdut încrederea în instituţiile statului, lumea e în deznădejde. Această neîncredere unde duce?

Pavel Borșevschi: „De fapt, nu duce, ea a dus deja. Noi avem oameni derutaţi, oameni care nu ştiu cine sunt ei, tinerii vor să plece peste hotare. Mie mi-e milă de un singur lucru, eu mă strădui cât pot, cu amândouă mâinile, dar mai ales cu inima şi cu sufletul, să menţin tinerii în ţară. Dar nu rezişti din considerentul că avem agonia de a câştiga bani sau, cel puţin, de a avea posibilitatea de a-i câştiga. Ceea ce aşa-numiţii politicieni – zic „aşa-numiţii” că ei nici politică nu ştiu a face – nu numai că nu le oferă, dar ei nu înţeleg că fără tineri şi fără popor nu sunt nimic. Săptămâna aceasta am avut două familii care au plecat din ţară.”

Europa Liberă: Creşte prăpastia aceasta între cei bogaţi-bogaţi şi cei care devin şi mai săraci.

Pavel Borșevschi: „Da, chiar e prăpastie şi e foarte mare.”

Europa Liberă: Şi de aici neîncrederea despre care vorbeam în societatea moldavă. Câtă bogăţie le trebuie la cei de sus?

Pavel Borșevschi: „Iată aici e toată durerea în sufletul nostru.”

Europa Liberă: Ce e în mintea celor care, în goana aceasta după bogăţie, după avuţie nu mai văd lumea din jur?

Pavel Borșevschi: „Hristos îl numeşte Mamon pe dumnezeul banilor. El aşa se numea şi la vavilonieni. Mamon e o zeitate. Noi, când îl botezăm pe un copil, suflăm asupra inimii lui, izvorul simţirilor, şi îi zicem de trei ori: „Alungă de la dânsul pe tot vicleanul şi necuratul duh care se ascunde şi se încuibează în inima lui”. Și începem să enumerăm care sunt acele duhuri viclene: duhul înşelăciunii, al lăcomiei, al închinării la idoli şi a toată necurăţia. Acestea sunt duhuri ale satanei. De aceea, un om lacom, un om cu bani mulţi, căruia nu îi trebuie până la capăt, pentru că nimeni dintre noi nu trebuie să ajungă să pună mâinile pe piept, având ceva ce nu a reuşit să împartă.”

Europa Liberă: Dar printre cei înstăriţi, printre cei cu multe şi mari averi sunt şi feţe bisericeşti. Şi de aici lumea crede că nu mai are model nici în preot, nici în politician nu-l găseşte.

Pavel Borșevschi: „Cei care îndrăznesc în biserică să-i slujească lui Mamon în locul lui Hristos, ei nu mai sunt feţe bisericeşti. Cu părere de rău, sunt matahale îmbrăcate în veşminte. Nu vă amăgiţi, zice Apostolul Pavel. Nici oamenii lacomi, hapsâni, nici cei care dau cu camătă, nici ucigaşii, nici desfrânaţii nu veţi moşteni împărăţia cerului. Lista e mai mare, am numit numai câţiva. Nu veți moșteni împărăția cerului. Acum spuneţi-mi, vă rog, ce va da omul în schimb sufletului său dacă agoniseşte, iar sufletul îl pierde? Nimic nu are. Dar nimic e gaura covrigului cel mai mare.”

Europa Liberă: Părintele Pavel Borșevschi, parohul bisericii „Sfântul Dumitru” din capitală, cu ce se mândreşte, fiind cetăţean al Republicii Moldova?

Pavel Borșevschi: „Mă mândresc cu un popor foarte bun la inima lui, cu un popor căruia i-am slujit 32 de ani în preoţia mea. Și am o satisfacţie deosebită, pentru că fac lucrurile într-adevăr din toată inima, din totul sufletul la locul unde m-a pus Dumnezeu, la parohia mea. Veniţi, vă rog, şi vedeţi cum slujesc eu patriei şi poporului meu. Mă mândresc pentru că şi cei cărora le slujesc răsplătesc cu aceeaşi monedă.”

Europa Liberă: Societatea moldavă rămâne a fi dezbinată, fie că e vorba despre vectorul politicii externe, fie că e vorba despre apartenenţa la un partid sau altul. Foarte greu se consolidează cetăţenii în jurul unei idei. Această dezbinare porneşte şi de la faptul că e divizată chiar biserica. De ce nu aţi insistat pe ideea unei autocefalii a Mitropoliei moldave?

Pavel Borșevschi: „Biserica în simbolul credinţei noi o mărturisim una sfântă, sobornicească şi apostolicească. De aceea, atunci când noi vrem să o dezbinăm, Apostolul Pavel ne-a dat lecţia aceasta şi a zis că la Hristos nu sunt nici elini, nici iudei, nici barbari, ci toţi întru toate Hristos. Credeţi-mă că, de fapt, în Moldova avem o biserică.”

Europa Liberă: Există două mitropolii.

Pavel Borșevschi: „Vreau să vă zic că sunt o mulţime de preoţi acolo pe care îi îmbrăţişez şi cu care slujim şi conslujim şi nu avem nimic. Pentru că totul depinde de factorul uman.”

Europa Liberă: Dar în fiecare duminică dumneavoastră chemaţi enoriaşii să se roage pentru sănătatea patriarhului rus.

Pavel Borșevschi: „În privinţa dipticului bisericesc sau a pomenirii patriarhilor să ştiţi că, de exemplu, patriarhul Daniel la toate sfintele slujbe pomeneşte numaidecât şi pe patriarhul Kiril, că altfel el este în afara bisericii, ca şi pe ceilalţi patriarhi ai bisericii locale, cum face şi Kiril în toată duminica şi slujba pomeneşte numaidecât şi pe patriarhul Daniel. La nivelul acesta, ca la nivelul de biserică, noi suntem una, pentru că şi cămaşa lui Hristos a fost una, pentru că Hristos se roagă Tatălui să fie una, pentru că în ziua cincizecimii într-un singur loc a coborât Sfântul Duh, nu a coborât aparte pe poporul român, nu a coborât aparte pe poporul rus şi ceilalţi. Amestecul acesta este iar o politică şi aici vine simţul de rob. Eu nu am fost niciodată în captivitate, eu am fost liber în faţa lui Dumnezeu, eu am mărturisit credinţa. Eu am mărturisit-o la şcoală, eu am purtat cruciuliţa, mi-au rupt cruciuliţa. Acum pedagogii care m-au învăţat şi care mi-au rupt cruciuliţa vin la biserica „Sfântul Dumitru”, că satul Băcioi e aproape. Și zic: „Părinte, noi îţi credem ţie”. Eu am fost liber, aşa m-a învăţat mama, eu nu am spus minciuni, am spus adevărul. Adevărul te face liber.”

Europa Liberă: Cât de preţioasă este libertatea?

Pavel Borșevschi: „Libertatea este preţioasă, când o ai. Dar dacă vrei să o cumperi de la magazin sau aştepţi să ţi-o dea cineva… minciuni gogonate. Libertatea e acasă la tine, libertatea e la fraţii tăi, libertatea e în casa ta.”

Europa Liberă: Am vorbit cum au fost aceşti 25 de ani pentru statul Republica Moldova şi cetăţenii ei, dar cum ar trebui să fie ceilalţi 25? Ziua de mâine cum o vedeţi?

Pavel Borșevschi: „Ziua de mâine trebuie să fie nu mai rea decât cea de azi. Pentru că, atunci când îi spui cuiva că vei fi bun mâine, eşti mincinos. Timpul, fie în trecut sau în prezent, îl poţi avea cu folos, dacă l-ai umplut de bine, dacă l-ai umplut de lucrare… Dacă azi noi umplem ziua aceasta, timpul acesta, nu cumva să ne petrecem timpul: uite, ce ne-am mai petrecut timpul… Umpleţi-l, vă rog, cu dragoste, cu slujire faţă de aproape, umpleţi-l cu dragoste faţă de cel care este mai trist ca noi, umpleţi-l cu dragoste de părinţi, cu o lucrare, dar lucrul bun trebuie să fie spre zidire. Dacă nu am zidit în aceşti 25 de ani… Bun e acel care zideşte, bun e acel care rămâne.”

Europa Liberă: Şi chiar nimic nu s-a zidit?

Pavel Borșevschi: „Păi, ceea ce am zidit avem. Dar dacă am ajuns astăzi în haos… Uitaţi-vă ce se face în sufletele noastre. Eu nu vorbesc de casă, nu vorbesc de clădirile pe care le-am făcut, străzile pe care le-am săpat şi aşa şi nu le-am adus în regulă. Eu vorbesc de oameni, că societatea, cum aţi spus dumneavoastră, astăzi e foarte divizată.”

Europa Liberă: Dar golul din sufletul oamenilor cum îl explicaţi?

Pavel Borșevschi: „Pentru mine gol nu va fi niciodată în suflet, când îl voi avea pe aproapele meu. Pentru că cel care nu-l iubeşte pe aproapele, nu-l poate iubi pe Dumnezeu. Şi chiar îmi plac oamenii. Când întâlnesc un om, îmi place Dumnezeu în omul acela.”

Europa Liberă: Dar dumneavoastră când votaţi, pentru ce votaţi?

Pavel Borșevschi: „Eu întotdeauna mă duc la vot şi îi chem pe toţi să meargă la vot şi, cel puţin, mă rog lui Dumnezeu, pun o lumânare. În afară de aceasta, fac o slujbă, numaidecât liturghia, pentru că e duminica votul, ar trebui totuşi să fie în altă zi. Întâi mă duc la liturghie, mă rog, aşa îi îndemn pe toţi şi după liturghie, după ce am terminat totul merg şi votez ca toţi oamenii, dar îl rog pe Dumnezeu: „Doamne, dă-i minte, dă-i capacităţi”. Şi, dacă nu vrea să asculte, să ia seama, pentru că cel care numele lui Dumnezeu îl ia în deşert sau spune minciuni este blestemat de fapta lui, că Dumnezeu nu blestemă, dar de fapta lui însăşi şi îl ajunge din urmă. Şi pe urmă veţi dori să vă jelim, dar nu ne va fi jale de dumneavoastră.”

Europa Liberă: V-a părut rău pentru votul pe care l-aţi dat în aceşti 25 de ani?

Pavel Borșevschi: „Nu mi-a părut rău, pentru că eu am votat nu o persoană pe care să o fac nacialnic, şef, eu am votat întotdeauna o persoană pe care am vrut-o slugă ca mine la biserică, aşa şi în stat. Dar nu ştiu de ce nu am dat încă nici peste unul. Vă rog, găsiţi-vă undeva! Unde este cel care într-adevăr vrea să slujească ţării acestea?! Pentru că mai mare mizerie nu este decât atunci când noi vrem să-i folosim pe acei care, sărmanii, aşteaptă să vadă că, cel puţin, le dăm libertatea. Dar libertatea înseamnă posibilitatea de a face lucrul pe care el îl poate face în ţara lui, acasă la dânsul.”

Sursa: www.europalibera.org