Destăinurile unei dirijoare de cor ortodox de strană

Cotidianul La Croix a pus la dispozitia cititorilor sai, in ultimele ore, in limba franceza, un articol semnat de Marie Malzac, care reda un interviu cu dirijoarea unui cor ortodox de strana, Nana Peradze. Pentru cei ce nu stiu, dirijorul unui cor de strana este persoana care conduce si îndruma corul din cadrul bisericii sau din cadrul parohiei, atributiunile acesteia incluzand efectuarea de repetitii, evetual organizarea de spectacole etc.

Nana Peradze este un astfel de dirijor de cor (foto de: Flavien Edenne – La Croix). Dupa ce a descoperit Sfintele Scripturi, aceasta tanara georgiana, care s-a stabilit in Franta, a format un cor ortodox. Va oferim, mai jos, traducerea articolului publicat in revista La Croix in aceste zile, efectuata pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe, de: KSLCatalin.

În viața Nanei Peradze, totul este o poveste de lumină. Aceea a Georgiei natale, „atat de frumoasa, atât de speciala”, dar, de asemenea, aceea pe care a cautat-o inca de copil, intrebandu-i pe părinții săi despre originile lumii, și aceea pe care a descoperit-o mai tarziu… citind Biblia.

În anii 1970, jugul comunist atarna greu peste această mică țară din Caucaz. Cărțile religioase erau interzise, credința indepartata. Mica Nana vroia să știe de unde vine, și de la cine: „Din Cer”, a venit răspunsul.

Desi indepartata, credinta parea să o atragă ca un magnet. În timpul nopții, ea il vedea pe tatăl ei facand un semn ciudat și spunand o rugăciune înainte de a merge la culcare. Stia că provenea dintr-o familie religioasă, credincioasa. In buzunarul interior al hainei, el păstra două icoane mici, una cu Maica Domnului, alta cu Hristos, pe care nu le despartea niciodata.

„La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. Si pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină.” (Geneza 1: 1-3). Cu aceste cuvinte, ea a vrut să înceapă interviul nostru.

„Du-mă la biserică”

Ne-a dus in fata mai multor icoane ale unei biserici sarbesti din Paris, Sfântul Sava. Cu pasi linistiti, ea vine in acest loc, pe care-l vizitează de mai multe ori pe săptămână, pentru a repeta cu corul ortodox Sfantul Simeon, pe care il dirijeaza, pentru pregatirea Sfintei Liturghii de duminica.

„Nu intelegeam de ce tot ce avea legătură cu Hristos era ascuns, intrucat simteam că El era lumina și pacea sufletului”, își amintește femeia tânără, cu păr lung si negru.

„Du-mă la biserică”, îl implora ea pe tatăl ei.

„Am simțit că tatăl meu imi facuse acest dar”.

„Când am avut pentru prima data o Biblie în mână, am fost miscata, in profunzime”, își amintește tânăra femeie cu ochi negri, blânzi, ramanand concentrata pe urmatoarele cuvinte: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”(Ioan 8, 12).

„Această lumină, eram sigura, acum, ca era Hristos, Cel pe Care voiam să-L cunosc, la Care visam”.

„Ce este mai frumos decât să cânti pentru Dumnezeu?”

Ca femeie într-o lume a barbatilor, ea s-a adâncit in aceasta setede Carte, descoperind rezonanțe și povești neașteptate, „o frescă mare și magnifica a întregii aventuri umane”.

Într-o zi, mama sa a chemat-o, invitand-o să se întoarcă în grabă în orașul natal, unde o biserică tocmai se deschisese în fața casei sale…

„Atât de mult așteptasem acest moment!”.

Iarasi, a vazut asta ca fiind un dar din partea tatălui său. Mai intai refractara la a cânta, a devenit dirijor de cor, continuand cu creațiile corale… și găsindu-si drumul său.

„Ce este mai frumos, decât să cânti pentru Dumnezeu?”.

„Făclie picioarelor mele este legea Ta…”

„Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină cărărilor mele. „(Psalmul 118, 105), recită tânăra femeie.

„Pentru mine, Biblia este cuvântul lui Dumnezeu Care ne învață adevărul” – spune ea – „iar frumusețea piesei ajută, de asemenea, în felul său propriu, la exprimarea adevărului: intervalele muzicale reflectă armonia cerească, ordinea universală a creației, pregatind mintea pentru contemplarea lui Dumnezeu, după cum ne învață Sfantul Augustin și Boethius [Boece]”, descrie ea.

„Frumusetea cântecului sacru poarta rugăciunea, care este un impuls dat de harul divin, și un efort intreprins cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru a ne inalta până la El”.

„Rugaciunea cu Cuvantul presupune multa umilință, aceea de a fi dispus sa asculti, explica ea, iar aceasta Il păstreaza pe Dumnezeu în centrul a toate, asta iti permite să stabilesti un dialog real”.

Dar, in optica Nanei, dacă toți citesc aceleași Scripturi, toți vor ajunge să înțeleagă acest „imperativ al unitatii”. „Ca toţi să fie una” (Sfânta Evanghelie după Ioan 17, 21), citeaza ea.

„Dacă creștinii caută cu sinceritate adevărul, ei vor primi, în cele din urmă, lumina care ne este data să fie una, a lui Dumnezeu”.