Preotul este un om ca toţi ceilalţi, dar are o putere deosebită primită de la Domnul

– Sunt oare toţi preoţii sfinţi?

– În Sfânta Scriptură scrie că tot ceea ce se consacră lui Dumnezeu este sfânt (Levitic 27, 9). Ştim că în Israel există un oraş care se numeşte Ie­rusalim şi pe care îl numim sfânt, deşi acolo se petrec omucideri, violenţe şi hoţii. Acest oraş este consacrat Domnului, ceea ce înseamnă că este sfânt. Veşmintele preoţeşti pot fi vechi, chiar rupte sau murdare, dar totuşi sunt sfinte. Ele au fost consacrate Domnului.

Creştinii botezaţi care merg la biserică şi participă la slujbe sunt, sfinţi, fiindcă îşi dedică viaţa lui Dum­nezeu. Dacă păcătuiesc, dar se pocăiesc mai apoi, atunci şi Domnul le iartă păcatele prin Taina Mărturi­sirii. Nu în zadar zice diaconul la Liturghie, după ce se cântă „Tatăl nostru“: „Să luăm aminte…”, iar preotul: „Sfintele, Sfinţilor!”, adică Trupul şi Sângele lui Hristos se dau doar celor sfinţi.

Preotul este un om ca toţi ceilalţi, dar are o putere deosebită primită de la Domnul. Cu această putere el savarşeşte Sfintele Taine, prin harul ce-i este dat de la Iisus Hristos Insuşi. Este important să reţinem în acest sens, mai ales cei începători, că diavolul este ca un leu, gata întotdeauna să ne înghită, să ne smulgă din sanul Bisericii, să ne aţâţe împotriva preoţimii. Şi face acest lucru cu multă şiretenie. Ne poate arăta un preot cunoscut, îmbrăcat în alb, curat, pe care noi să-l îndragim. Apoi îl putem vedea într-o stare proastă, iar dacă-l judecăm, ne facem păcate”.

Părintele Ambrozie Iurasov, Îndrumar creștin pentru vremurile de azi. Convorbiri cu Părintele Ambrozie. vol. 1, Editura Sophia, București, 2008