A fi ortodox înseamnă a avea credinţă dreaptă, deplină şi a avea vieţuire după cum este credinţa

Duminica întâi a Sfîntului şi Marelui Post ( a Ortodoxiei ) Despre cinstirea Sfintelor Icoane

Iubiţi credincioşi,

A trecut prima săptămână a Postului Sfintelor Paști, şi ne aflăm astăzi în pragul celei de-a doua, sub semnul biruinţei Ortodoxiei.

Astăzi este Duminica Ortodoxiei! A fi ortodox înseamnă a avea credinţă dreaptă, deplină şi a avea vieţuire după cum este credinţa. Când avem astfel de vieţuire înseamnă că mergem spre Dumnezeu şi Dumnezeu vine spre noi. În Duminica Ortodoxiei încununăm hotărârile tuturor celor 7 sinoade ecumenice. Aceste hotărâri ne-au arătat cu adevărat cine este Tatăl cel ceresc, cine este Fiul Cel ce S-a întrupat şi cine este Duhul Sfânt Cel ce S-a pogorât în chipul limbilor de foc. Această învăţătură despre Sfânta Treime, dar şi despre Botez, despre biserică, despre învierea morţilor, s-a startornicit la primele două sinoade ecumenice. Apoi, pentru că oamenii căutau înţelepciunea mai mult în mintea lor decât înaintea lui Dumnezeu, au apărut alte deformări ale adevărului, iar acestea au fost îndreptate, cu adevărat, la celelalte sinoade ecumenice, iar la 11 martie 842, când s-a statornicit Duminica Ortodoxiei, după sinodul 7 ecumenic, care arată cinstirea Sfintelor Icoane ca pe o necesitate, iată, că se proclamă cinstirea lor în întreg Imperiul Bizantin de atunci.

Temeiul cinstirii icoanei este însuşi Întruparea Domnului nostru Iisus Hristos. El ne-a arătat că trebuie să cinstim Chipul Său pe care l-a luat făcându-se om, pentru că a lăsat chipul Său pe năframă, iar Sfântul Evanghelist Luca a fost cel care a zugrăvit şi chipul Maicii Domnului. Icoanele sunt ferestre către cer, sunt cele pe care le cinstim pentru că, privindu-le, ne umplem de fiori şi de credinţă şi ne putem ruga mai uşor Mântuitorului, Sfintei Treimi, Maicii Domnului şi Sfinţilor. Cinstirea icoanelor ne-a fost întărită şi de acea putere pe care Dumnezeu a revărsat-o asupra unor icoane ce s-au dovedit făcătoare de minuni. Şi noi avem privilegiul de a avea icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

Icoana este mărturia arătării lui Dumnezeu în Chipul Său, Iisus Hristos  Cel întrupat. Fondul de aur al icoanei reprezintă lumina pe care Dumnezeu o revarsă în lume prin Fiul Său făcut om, iar sfinţii pictaţi în icoană sunt transfiguraţi de această lumină. Străbătând veşmintele şi înconjurând ca o aureolă chipurile sfinţilor, această lumină care pune în evidenţă chipul dumnezeiesc întipărit în ei. Icoana îl înfăţişează, astfel, pe omul curăţit, în firea restaurată, ajuns la asemănarea cu Dumnezeu.

Teologul Paul Evdokimov scria: „Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca omul să-I contemple Faţa în orice faţă omenească. Rugăciunea desăvârşită caută prezenţa lui Hristos şi o recunoaşte în fiecare fiinţă umană. Unica imagine a lui Hristos este icoana, dar ele sunt nenumărate, ceea ce vrea să spună că orice faţă omenească este şi o icoană a lui Hristos.

Ortodoxia este Biserica Mântuitorului Hristos pe pământul strămoşesc; e creatoarea culturii noastre naţionale, sinteza armonioasă şi fericită dintre suflet şi trup, dintre religie şi naţionalitate, dintre spirit şi materie.

Iată ce este Ortodoxia: legea Domnului, legea strămoşească, „bătrâneasca şi curata şi cinstita noastră lege”. „Cât am iubit legea Ta, Doamne, toată ziua gândirea mea este… Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină cărările mele” (Ps. 118, 97).

Duminica Ortodoxiei este pentru noi prilejul de a ne reînprospăta credinţa printr-o sărbătoare a biruinţei ei asupra tuturor rătăcirilor şi a ne întări cu nădejdea că Dumnezeu va păstra în noi chipul Său preasfânt.

Să păzim cu dragoste de Dumnezeu rânduiala Sfântului şi Marelui Post căutând prin fapte bune să cinstim chipul lui Dumnezeu în aproapele nostru şi rugându-ne: „Pune Doamne Bisericii Tale întărire, ca să petreacă în veacul veacului, neclintită de valul eresurilor” Amin.

Arhimandrit Siluan (Șalari)