A trecut la domnul părintele Gheorghe Chirița, parohul bisericii „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” din s. Lăpușna, r. Hîncești

Oricât de firesc deznodământul, mai ales la o vârstă mai înaintată, mutarea neaşteptată la cele veșnice a protoiereului mitrofor Gheorghe CHIRIȚA, parohul bisericii “Sf. Arh. Mihail și Gavriil” satul Lăpușna, raionul Hîncești ne-a zguduit pe toţi, făcându-ne să simţim şi mai amarnică singurătatea, și mai evidențiată micimea noastră în fața Creatorului.

Era ca o pavăză, ca o protecţie a generaţiei preoților ce au făcut față regimului ateist care a domnit o periodă în țara noastră, acea generaţie care a trăit din plin febra speranţelor de libertate religioasă, ajungând să vadă roadele unei Biserici înfloritoare, așa cum și-a dorit.

Tăria sufletească a părintelui Gheorghe s-a vădit mai ales în timpul ascultării Sale de protopop de Chișinău, timp în care a dat dovadă de multă cumpătare, abilități de organizator și o dorință nestăvilită de a întoarce lumea la Hristos și de a crea o Biserică puternică și unită.

S-a născut la 6 mai 1932, într-o familie de creștini. A urmat studiile teologice la seminarul teologic din Odessa, apoi la Academia de Teologie din Zagorsk, Rusia, pe care a absolvit-o în anul 1959, în același an fiind hirotonit în treapta de diacon. A fost hirotonit preot în 1961, pe seama parohiei “Sf. Arh. Mihail și Gavriil” din satul Lăpușna, raionul Hîncești, al cărei paroh și vrednic slujitor a fost până în prezent, a depus mult efort pentru îngrijirea Bisericii și a case parohiale, participând activ la orice chemare a Autorităților Publice Locale, luând parte personal la diferite lucrări, dând astfel exemplu de implicare în amenajarea și înfrumusețarea bisericii și localității.

La 27 decembrie 1981 este numit protopop de Chișinău, protopopiat în componența căruia intrau raioanele: Chișinău, Anenii Noi, Hîncești, Strășeni, Nisporeni, Criuleni, Călărași, Ungheni, Leova și Ștefan Vodă La 7 martie 1990 este numit duhovnic al protopopiatului Hîncești.

A fost întotdeauna un preot blând, sfătuind și îndemnând pe cei care aveau nevoie de povățuirile izvorâte din însăși viața sa, mergând oriunde era chemat, oriunde era nevoie de prezenţa sa.

Singura durere ce n-o putea ascunde era cea provocată de neînţelegerea şi răutatea oamenilor – durere care i-a grăbit probabil şi sfârşitul. Dar a ştiut să menţină duhul credinței adevărate, viu, în afara învălmăşelii, ferind-o de neorânduielile din alte părţi.

Marea bogăție a părintelui Gheorghe CHIRIȚĂ în lunga-i viaţă, i-a fost soţia. E o bogăție pe care singur şi-a făcut-o, alegându-şi tovarăşă de viaţă din aceeaşi sănătoasă tagmă, fiică de creștini, din neam în neam. L-a sprijinit cu multă dragoste, cu vrednicie, demnitate şi multă, foarte multă discreţie. Aveau o delicată atenţie pentru cei străini de familie: uşa casei lor a fost mereu deschisă, tuturor, la vreme de masă şi odihnă.

Să rugăm pe Dumnezeu să odihnească în pace pe nou adormitul protoiereul Gheorghe.
Episcopia de Ungheni și Nisporeni Vă este alături în aceste clipe grele de încercare și despărțire. Alăturăm lacrimile noastre celor ale îndureratei familii, asigurând-o de întreaga noastră compasiune. Dumnezeu să-l odihnească în pace, iar pe cei rămaşi să-i mângâie.

16.02.2013 – Biroul de presă a Episcopiei de Ungheni şi Nisporeni