Acatistul Întâmpinării Domnului

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție!
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție!
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunatăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curațește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățeste păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru Numele Tău.

Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se Numele Tău, vie Împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă, dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșalele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinților Părinților noștri și ale tuturor Sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.

Apoi se zic Condacele și Icoasele:

Condacul 1

  Astăzi aleasa Maică merge acum de la Betleem la Ierusalim, iar Dumnezeiescul Prunc Iisus în bratele Ei ca pe un nor usor este purtat. Iar noi nevrednicii, întâmpinând pe Împăratul Slavei şi pe Maica Fecioară Preasfântă, împreună cu bătrânul Simeon cântăm Celei Binecuvântate: Vino, Preacurată, Domnul este cu Tine şi prin Tine împreună cu noi.

Icosul 1

  Cetele cereşti, plecate spre pământ, văd pe cel Unul Născut, pe Făcătorul lor şi Stăpânul a toată făptura în bratele Fecioresti ale Maicii celei neispitite de bărbat, mergând la Ierusalim, purtat ca un Prunc şi bucurându-se, cântă Lui şi împărătesei Fecioare laudă de sărbătoare:

Vino, Împăratul cerului şi al pământului, în cetatea Marelui împărat, Sionul cel sfânt;
Vino, Dumnezeule Preainalt, din înăltimile ceresti în biserica pământească si făcută de mâini;
Vino, Fiule, Unule Născut şi Te sălăsluieste cu oamenii pe pământ;
Vino, Mielul Cel nevinovat şi Dumnezeiesc, să Te aduci Domnului, Cel ce locuiesti în ceruri;
Vino, Preacurată Porumbită, Mireasă fără de bărbat, a Sfântului Duh;
Vino, Mieluşea neîntinată, Maica neprihănită a Mielului Hristos;
Vino, Pruncă de Dumnezeu aleasă, Fiica cea preadorită a lui Dumnezeu Tatăl;
Vino, Împărăteasa Cerului, Stăpâna cea bună a intregii lumi;
Vino, Preacurată, Domnul este cu Tine şi prin Tine împreună cu noi.

Condacul 2

  Preasfânta Fecioară pe Sine s-a văzut fiind curată după Naşterea lui Iisus şi nu i-a trebuit curăţire, pentru că Hristos a trecut, precum o rază de soare printr-un diamant, nestricând curăţia feciorească a Preacuratei Maicii Sale. Totusi, fiind smerită si nemândrindu-se de neprihănirea curătiei Sale, atunci când s-au împlinit zilele legiuite de curatire, a plecat de la Betleem, împreună cu Sfântul Iosif, logodnicul, şi au adus pe DumnezeiescuI Prunc, la Ierusalim, înaintea Domnului şi împreună I-au cântat cu bucurie: Aliluia!

Icosul 2

  Văzându-te pe tine, printre veacuri, Fecioară, că porţi în mâinile tale pe Dumnezeu întrupat, Isaia proorocul a glăsuit: “Domnul va şedea pe nor usor”. Iar tu, o, Maică a lui Dumnezeu, mergând la Ierusalim şi purtând Dumnezeiescul Prunc în bratele tale, cugetai: “Cum, fiind Mamă, am rămas Fecioară?” Totusi, văzând că această nastere a fost mai presus de fire, cu cutremur ai grăit întru sine: “Cum să Te numesc pe Tine, Fiul Meu? Dacă Te numesc om, văd că eşti mai presus decât omul, fecioria Mea păstrând-o nestricată, pentru că zămislirea Ta a fost Dumnezeiască. Dacă Te numesc Dumnezeu, văd că întru toate esti asemenea omului, afară de păcat. Pentru aceasta Te propovăduiesc pe Tine Dumnezeu adevărat şi om adevărat”. Noi însă întâmpinând venirea Ta, Hristoase, pe cea Curată o cinstim cântând asa:

Vino, Curată Fecioară, că ai născut curat pe curatul Dumnezeu;
Vino, Maica fără bărbat a lui Emanuel, care nu a cunoscut nunta;
Vino, Ceea ce esti mai cinstită decât Heruvimii, că de a ta curătie s-a minunat Gavriil;
Vino, Ceea ce esti mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, că tie ţi s-a închinat firea îngerilor;
Vino, Ţarină nesemănată, că ne-ai răsărit nouă Spicul Vieţii;
Vino, Rug nears, că întru Nastere nu te-a ars focul Dumnezeirii;
Vino, Încăpere neîncăpută la care nu pot să privească cei cu câte sase aripi si cei cu ochi multi;
Vino, Masă cu chip de foc, pe care pământenii nu se pricep să te laude după cuviinţă;
Vino Preacurată, Domnul este cu tine şi prin tine împreună cu noi.

Condacul 3

  Fiind purtată de putere Dumnezeiască ai venit la Sfânta cetate, Ierusalim, Preasfântă Fecioară ca o zi luminoasă, arătându-L întregii lumi pe Hristos, Soarele Dreptăţii. Pentru aceasta în chip vădit Te-ai arătat Prestol de Heruvimi, înălţat prin slava feciorească căci în mâna ta porţi pe Imparatul Slavei, în faţa căruia stau în chip nevăzut Serafimii cei cu câte şase aripi, împreună cu toate puterile cereşti cântând: Aliluia!

Icosul 3

  Având Fecioara pântece primitor de Dumnezeu, a venit la biserică, ţinând în mâna sa pe Dumnezeiescul Prunc Hristos, şi, plecând genunchii înaintea Domnului, cu bucurie si cu bunăcuviinţă a grăit: „O, Părinte Preaveşnic, acesta este Fiul Tău, pe care L-ai trimis să se întrupeze dintru Mine pentru mântuirea oamenilor. Acesta este Rodul pântecelui meu, zămislit întru mine prin Duhul Tău cel Sfânt. Acesta este întâiul meu Născut. Primeşte Cuvântul Tău Cel Întrupat dintru mine, primeşte de la mine pe Fiul Tău, pe care Ţi-L aduc, ca prin Trupul şi Sângele Lui, primit de Ia Mine, să răscumpere neamul omenesc”. Iar noi pricepând această tainică rugăciune, Preacurată, cântăm Fiului Tău si Dumnezeului nostru asa:

Vino, Preadulce Iisuse, pogorând pe pământ blând şi smerit precum ploaia pe pământ curat;
Vino, Viaţă PreaduIce, precum picătura ce picură pe pământ, arătându-Te nevăzut în întruparea Ta;
Vino, Mântuitorule atotmilostiv, să cauţi şi să mântuieşti pe cei pierduţi;
Vino, Păstorule preabun, Cel ce ai voit să porţi pe umerii Tăi oile rătăcite;
Vino, Doctorul celor fără de nădejde, Cel ce ai binevoit să porţi bolile şi neputinţele noastre;
Vino, Mielul lui Dumnezeu, cel ce ai voit să iei asupră-Ţi toate păcatele lumii;
Vino, Domnul Slavei, purtat pe nor uşor, că ai gonit ademenirile întunericului;
Vino, Împăratul păcii, Cel ce şezi pe tronul lui David, a cărui împărăţie nu este din lumea aceasta;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine şi prin tine împreună cu noi.

Condacul 4

  Având întru sine furtună de gânduri îndoite marele Arhiereu al lui Dumnezeu, Zaharia, s-a tulburat văzând pe Sfânta Fecioară cu Pruncul la un loc cu femeile necurate, înaintea uşilor bisericii, cerând curătirea cea după lege; a dus-o în Sfânta Sfintelor şi a înţeles cu duhul că această Maică şi după naştere este Fecioară Curată. Pentru aceasta a asezat-o în locul fecioarelor, unde femeilor având bărbat nu li se cuvine să stea, şi, întâmpinând-o, cu frică şi cu bucurie a cântat lui Dumnezeu Cel ce s-a arătat: Aliluia!

Icosul 4

  Auzind Zaharia minunatele Tale cuvinte în faţa lui Dumnezeu, Preacurată, şi văzând că vrei să aşezi copilul Tău preaiubit în bratele lui de Arhiereu al lui Dumnezeu, precum în înseşi mâinile lui Dumnezeu, şi, împreuna cu acesta ai adus jertfă, după cum spune legea, doi pui de porumbel, s-a umilit cu inima si cu credinta si cu frică a primit pe Dumnezeiescul Prunc zicând asa:

Vino, Cel Vechi de zile, care dedemult ai dat lui Moise legea în Sinai;
Vino, Prunc Tânăr, că ai intrat acum în biserică, vrând să împlineşti legea;
Vino, că săIăşluire având Cerul ai vrut să umpli biserica pământească de slavă cerească;
Vino, că întrupându-Te din Fecioară ai dorit să îndumnezeieşti firea omenească;
Vino, că Te-ai coborât până la chipul de rob, ca pe noi, robii păcatului, să ne faci robii Adevărului Dumnezeiesc;
Vino, că eşti Strălucirea Ipostasului Părintesc, ca pe noi să ne arăţi fiii Tatălui Ceresc;
Vino, Împlinitorul legii, care ai adus lui Dumnezeu pui de porumbel ca noi să zburăm la ceruri mai curaţi decât acestia;
Vino, Dătătorule de milostivire care milă voieşti, iar nu jertfă, ca si noi să Te ungem cu untdelemnul milei;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine şi prin tine împreună cu noi.

Condacul 5

  Steaua cea de Dumnezeu luminată a strălucit, când a venit la biserică Simeon, purtat de Duhul Sfânt. Acestuia, tânăr cu Duhul, dar îmbătrânit cu trupul, fiind drept si credincios traind în credinţă şi aşteptând mângaierea lui Israel, i s-a făgăduit prin Duhul Sfant sa nu vadă moartea, până cand nu va vedea pe Hristos Domnul venind în trup. Acesta, privind pe Preacurata Fecioară si pe Pruncul tinut de dânsa în braţe, a văzut harul lui Dumnezeu şi, cunoscând cu Duhul că Acesta este Mesia Cel aşteptat, în grabă s-a apropiat de Dânsul si, dând multumire lui Dumnezeu, cu frică si cu bucurie I-a cântat din inimă: Aliluia!

Icosul 5

  Văzând bătrânul Simeon în mâinile Fecioarei pe Cel ce a zidit pe om, purtat în chip de Prunc, s-a umplut de nespusă bucurie şi, uitându-se pe sine, a grăit cu bucurie: “Te doresc pe Tine, Dumnezeul părinţilor şi Doamne al milei, la Tine privesc, Cel ce cuprinzi toate cu Cuvântul Tău, pe Tine Te întâmpin, Cel ce stăpâneşti viaţa şi moartea, pe Tine Te aştept, Cel ce uneşti cerul şi pământul. După Tine flămânzesc morţii ce aşteaptă învierea. După Tine însetează cei ce pătimesc şi aşteaptă mângâiere si Tie Îti cântă asa:

Vino, Cel aşteptat de toţi proorocii, să ne cercetezi cu mântuirea Ta;
Vino, Cel dorit de toate neamurile, să ne luminezi cu învătătura Ta;
Vino, Mântuitorul nostru, ca să izbăveşti pe Adam şi pe Eva de păcat si de vechiul blestem;
Vino, Cel ce Te-ai arătat pe pământ Mântuitorul nostru, ca să vietuiesti cu oamenii şi să-i scoţi din întuneric si din umbra mortii;
Vino, Luminătorul nostru ca să binevesteşti anul plăcut Domnului;
Vino, Izbăvitorul nostru, ca să-i slobozeşti pe cei zdrobiţi cu inima;
Vino, Păstorule si Învătătorule ca sa propovăduieşti robilor dezrobirea şi celor orbi vederea;
Vino, Ziditorule şi Stăpâne, să vesteşti celor umiliţi mântuire si tuturor oamenilor iertare;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine şi prin tine împreună cu noi.

Condacul 6

  Propovăduitor minunat al venirii lui Hristos s-a arătat purtătorul de Dumnezeu Simeon, când mai ales umplandu-se de Duhul Sfânt, primul dintre oameni L-a cunoscut pe Ziditorul său, venit cu trup, şi primul a mărturisit Dumnezeirea Lui, cântându-I în numele tuturor celor ce trăim pe pământ: „Tie ne închinăm, pentru că Tu esti Dumnezeul nostru; Tie ne rugăm pentru că Tu eşti biserica noastră; Tie îti slujim, că Tu esti Făcătorul legii. Tu eşti Unul Dumnezeu şi nu este alt Dumnezeu afară de Tine şi alt Fiu deofiintă cu Tatăl. Prin Tine noi trăim si ne miscăm si fiintăm, Tu esti mai frumos decât toţi fiii oamenilor, pentru că Tu eşti Dumnezeu şi om”. Pentru aceasta se bucură acum cerul, pentru că a miluit Domnul pe poporul său si saltă temeliile pământului si cei ce se află în iad, că s-a arătat celor morti învierea văzând acum pe Mântuitorul lumii si cântându-I: Aliluia!

Icosul 6

  Astăzi a strălucit la toată lumea lumina adevărului, că Preasfânta Fecioară a dat cu preacuratele sale mâini, bătrânului Simeon, pe Dumnezeiescul Prunc, ca pe un cărbune făcător de viaţă, de la jertfelnicul Domnului, zicând: “Primeşte, cinstite bătrâne, pe Domnul tău, primeşte vistieria nesecată şi puterea cea neajunsă. Spală necurăţia şi te înnoieşte şi te luminează de la Soarele Dreptăţii, Să nu ardă deci focul harului pe domnul meu, ci mai mult, să-I lumineze, căci Acesta curăţă păcatele şi toată fărădelegea ta ca să fii început al curăţirii întregii lumi şi astfel te vei dezbrăca de toate cele vechi ca să te îmbraci în toate cele noi”. Iar noi, pricepând această vestire milostivă, să-I cântăm Preacuratei unele ca acestea:

Vino, Fecioară, că strălucind de curăţie cerească, ne-ai răsărit lumina, cea neînserată;
Vino, Împărăteasă a preaminunatei lumi cereşti, care ne-ai ridicat pe noi in locasurile cele de sus;
Vino, Tainic Rug, prin care, din înălţimile cereşti, s-a aprins focul Dumnezeirii la toată lumea;
Vino, Nor purtător de lumină, prin care Dumnezeiescul Prunc Hristos s-a adus spre mântuirea tuturor;
Vino, Masă de Foc a Nevăzutului Împărat;
Vino, Chivot Ceresc, care ai încăput pe Hristos;
Vino, Palat al Duhului Sfânt;
Vino, Mireasă Neprihănită a Împăratului Cel fără de moarte;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine şi prin tine împreună cu noi.

Condacul 7

  Vrând Sfântul bătrân Simeon să primească o nouă curăţire, precum Isaia cel de demult, s-a închinat Preacuratei Maicii lui Dumnezeu si, atingându-se de Dumnezeieştile ei picioare, a zis: “Foc duci curată, mă tem să iau în braţe Pruncul Cel ce stăpâneste lumea. Tu însă, cu mâinile Tale, precum cu nişte aripi îngereşti luminează-mă, dându-mi pe Cel ce Heruvimii cei înaripaţi se înfricoşează să-L poarte”. Astfel Simeon, întinzându-si mâna, L-a primit în cinstitele sale brate şi cu bucurie a cântat: Aliluia!

Icosul 7

  O nouă şi preaslăvită minune s-a săvârşit astăzi: bătrânuI Simeon primeşte în mâini stricăcioase pe Ziditorul omului, pentru ca Dumnezeu să trăiască cu oamenii, iar omul să devina ceresc. Primind pe Cel dorit si văzând împlinirea făgăduintelor Simeon, precum grâul cel copt, a cerut slobozirea de trup şi la apusul vietuirii sale a cântat cu bucurie: “Au văzut ochii mei mântuirea Ta, ca pe o taină ascunsă din veac. Acum, însă, slobozeste, Stăpâne, pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, de această legătură trupească către viaţa cea neîntinată şi neîmbătrânitoare, ca, plecând de aici, să duc veste de bucurie despre venirea Ta în lume”. Pentru aceasta Îţi cântăm:

Vino, Iisuse, Dătătorul vieţii, că ai dăruit viată si înviere tuturor credinciosilor Tăi;
Vino, Stăpâne, Biruitorul morţii, că ai slobozit din vesnica moarte pe poporul Tău;
Vino, Împăratul cel fără de moarte că din întunericul si din umbra morţii ai slobozit pe cei legaţi din veac;
Vino, Preadulce Viaţă, că porţile raiului iarăsi le-ai deschis lui Adam, spre viaţă veşnică;
Vino, Mire Preadorit, că sufletul meu tânjeşte şi doreşte curţile Domnului;
Vino, Lumină Sfântă, că Te-a aflat sufletul meu plangandu-si păcatele;
Vino, Dumnezeule preaveşnic, că aproape este mântuirea Ta pentru cei ce se tem de Tine;
Vino, Mântuitorule Preabun, că cuvântul Tău a adus pacea mult dorita;
Vino, Preacurată, Domnul este cu şi prin tine împreună cu noi.

Condacul 8

  Străine cuvinte auzind de la bătrânul minunat, Iosif si Preacurata Fecioară s-au mirat de cele spuse, l-au văzut pe Simeon proorocind despre Prunc, dar nu ca despre un Prunc, ci ca despre Cel Vechi de zile şi, rugându-se la Dumnezeu, ca la Cel ce are putere asupra vietii şi asupra morţii şi Care poate să-l sloboadă la o altă viaţă şi, punând toate acestea în inima lor, au cântat cu multumire lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8

  Cu totul fiind întru Dumnezeu, Sfântul bătrân Simeon s-a umplut de duh proorocesc şi a vorbit despre Dumnezeiescul Prunc că va ajunge chiar şi la iad să dea tuturor celor legaţi iertare, orbilor vedere si nu va vorbi ca altii. Si, întorcându-se la Maria, Mama lui Iisus, a proorocit: “Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel si ca un semn care va ridica împotriviri. Şi prin sufletul Tău, o Maică, fără de moarte, va trece sabie, când vei vedea pe Fiul tău bătut în cuie pe cruce, ca să se descopere gândurile din multe inimi, întru iertarea păcatelor lor”, Iar noi, înţelegând această proorocie, îi cântăm Preacuratei:

Vino Maică si Fecioară, care, întru nasterea ta feciorească, nu ai simţit durerile nasterii;
Vino, Maica Mielului şi a Păstorului, care vei suferi dureri înfricoşătoare lângă Crucea Fiului tău;
Vino, Bucuria noastră, care impreuna cu Fiul tău pătimind, cu toată lumea te vei bucura de arătarea Slavei Sale;
Vino, Mângâiere în necazuri, care fiind încercată precum aurul în foc esti grabnic ajutătoare, celor ce sunt ispititi;
Vino, Cea PreaveseIă, care ai vrut sa bucuri pe Eva, cea care a adus femeilor mâhnire;
Vino, Preaslăvită, care ai dorit ca prin durerile tale să eliberezi lumea de toate durerile;
Vino, Fecioară, mai Cinstită decât toată făptura, care prin naşterea ta ai innoit toată zidirea cea văzută;
Vino, Maică mai Sfântă decât toţi sfinţii, care prin întâmpinarea ta ai unit pe îngeri cu oamenii;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine si prin tine împreună cu noi.

Condacul 9

  Toată firea îngerilor s-a minunat de marea coborâre a lui Dumnezeu faţă de om zicând: minune preaslăvită, neînţeleasă şi nespusă vedem astăzi, că Cel ce l-a făcut pe Adam încape în braţele bătrânului. Pline sunt marginile lumii de mila Lui, plina este făptura de lauda Lui, plină este omenirea de îngăduinţa Lui. Cele cereşti, cele pământeşti şi cele de dedesubt sunt pline de bunătatea Lui, sunt pline de darurile şi binefacerile Lui. Plin este cerul şi pământul de slava Lui! Pentru aceasta toate neamurile bateţi din palme cântându-I: Aliluia!

Icosul 9

  Grăitorul si văzătorul de Dumnezeu Simeon, deşi a spus multe şi a lăudat pe Preanevinovata Maică a lui Dumnezeu, care a născut lumii pe Dumnezeu si omul, Mântuitorul sufletelor noastre, totuşi nu a putut să o laude cu vrednicie pe cea care mintile cele mai presus de lume nu se pricep să o cante. Totuşi, cuprins de iubire a slăvit-o zicând: Preasfântă si minunata Cămară a lui Dumnezeu, tu esti inceputul şi sfârşitul prăznuirii noastre. Tu ne-ai răsărit Lumina Soarelui, ne-ai deschis izvorul iubirii de oameni a Fiului tău. Pomenirea ta este mai presus de orice cuvânt si mărirea ta întrece neputinta noastră. Te rugam, pomeneşte-ne neîncetat pe noi ce te lăudăm si îti cântăm:

Vino, Bucuria noastră nesfârsită, care ai arătat lumii întregi bucuria lui Hristos;
Vino, Dulceaţa noastră cea pururea fericită, care ţii în mâinile tale focul Dumnezeirii;
Vino, Lumină pururea strălucitoare, care ai luminat biserica lumii vechi cu lumina harului;
Vino, Făclie nestinsă, care întru întâmpinarea ta ai luminat sufletele credincioşilor cu lumina lui Hristos;
Vino, că porţi cu mâinile Focul Ceresc, ca prin tine să se aprindă în locul cel sfânt frumusetea si sfintenia;
Vino, Lumină Neînserată, că ai născut în chip nestricat, fiind Pururea Fecioară, ca prin tine să se vesteasca mântuirea până la marginile pământului;
Vino, Chivot însufleţit si Dumnezeiesc, că prin tine se arată intregii lumi harul cel mare si mântuitor;
Vino, Cortul lui Dumnezeu si al oamenilor, că prin tine Dumnezeul dumnezeilor împărăţeşte în Sion peste toti oamenii;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine şi prin tine împreună cu noi.

Condacul 10

  Propovăduitoare a mântuirii s-a arătat Ana, cea insuflată de Dumnezeu, că nu se depărta de biserica Domnului, slujind ziua şi noaptea în post si în rugaciuni. Aceasta ieşind cu dreptul Simeon, în întâmpinarea Pruncului Iisus, a mărturisit că acesta este Ziditorul cerului si al pământului. Si imbrăţişând pe Hristos, L-a sărutat şi Duhul s-a sălăşluit întru ea şi a grăit: “Tu eşti Dumnezeu şi Fiul Omului, Fiul impărătiei si al umilintei. Tu auzi si taci, vezi şi eşti nevăzut, eşti pretutinea si ascuns”. Si a grăit si alte proorocii despre Pruncul adus, pentru cei ce aşteptau izbăvirea în Ierusalim cantând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

  Impărate Preavesnic si Cuvântul lui Dumnezeu, Tu acum în trup Te-ai aratat lumii întregi, ca un Prunc în biserică, purtat în brate de Fecioara Maria, Maica Ta, ca să petreci cu oamenii si celor ce sunt din Adam să le vestesti mântuirea. Adevărul Tău s-a pogorât din cer, mila Ta ne-ai trimis-o nouă şi harul Tău împărăţeşte pe pământ pentru că ai venit să cauţi şi să mântuieşti pe cei pierduţi. Pentru aceasta pe nimeni nu îndepărtezi, de la nimeni nu Te întorci, precum s-a întâmplat cu Uza, de demult, când s-a atins de Chivotul Legământului Tău si a fost lovit de moarte. Acum însă desfrânata Îţi cade la picioare şi devine neprihănită, cea cu scurgerea de sânge se atinge de Tine şi se vindecă, vamesii si păcătosii stau împreună cu Tine şi se fac prietenii Tăi, căci ai chemat la Tine pe toţi cei trudiţi şi împovărati. Pentru aceasta cu bucurie si noi Te întâmpinăm si Îti cântăm asa:

Vino, o, Hristoase, împăratul tuturor, şi scoală-Te întru întâmpinarea, noastră;
Vino, Iisuse, Doctorul inimilor noastre, şi ieşi întru ajutorul şi mântuirea noastră;
Vino, Păstorul nostru Cel bun, care Te-ai întrupat să cauţi oile pierdute şi caută-ne si pe noi cei rătăciti;
Vino, Mângâietorule bun, Care ai căutat şi ai găsit drahma cea pierdută si află şi sufletele oamenilor pierduţi;
Vino, Atotbunule si Iubitorule de oameni, şi ne primeşte şi pe noi în braţele Tale părinteşti;
Vino, Atotmilostive şi Îndurate, şi ne sălăşluieşte şi pe noi în cămările Tale ceresti;
Vino, Mângâietorul celor întristati, ca să ne aperi şi să ne cârmuieşti pe noi, cei ce plutim pe marea acestei vieti desarte;
Vino, Mântuitorul celor rătăciţi, mântuieşte-ne şi ne scoate pe noi cei ce ne inecăm în viforul păcatului;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine si prin tine împreună cu noi.

Condacul 11

  Cântare de umilinţă au adus arătării Tale, Hristoase, purtătorul de Dumnezeu Simeon şi dreapta Ana, arzând cu duhul şi propovăduind cu buze de bucurie venirea Ta în lume tuturor celor ce asteptau izbăvirea. Iar cărturarii si fariseii, auzind astfel de mărturisiri despre Prunc, s-au mâniat şi mai mult, l-au învinuit pe Zaharia, ca pe un vădit călcător de lege, că pe Maria a asezat-o în locul unde şedeau fecioarele pentru care îndată l-au şi ucis cu pietre. Iar Pruncul Iisus a fost dus în Egipt, din pricina lui Irod, ca şi acolo, spre mărturie veşnică, Domnul să fie cunoscut egiptenilor şi să I se aducă jertfă, cântându-l: Aliluia!

Icosul 11

  Lumină spre descoperirea neamurilor ai fost, Hristoase, Soarele dreptatii, pe nor usor purtat, precum Simeon astăzi a proorocit că vei fi începătură de nou har, din Egipt şi până la marginile lumii, că Tu esti Izvorul Vietii si Lumina oamenilor, pentru că lumina luminează întru întuneric si întunericul nu o cuprinde. Cu această lumină a Dumnezeirii Tale luminează si întunericul sufletelor noastre, pentru ca toţi să aprindem în inimă lumina virtuţilor împreună cu Simeon şi cu Ana să-Ti cântăm Tie si Preasfintei Maicii Tale unele ca acestea:

Vino, Iisuse, Lumina lumii, pentru ca în lumina Sfintilor Tăi să ne luminezi pe noi;
Vino, Hristoase Mântuitorule, care locuieşti întru Lumina cea nepătrunsa pentru ca în lumina Feţei Tale să îndumnezeim;
Vino, Soarele Dreptăţii, pentru ca in zilele Tale să strălucească adevărul si pacea pe pământ;
Vino, Lumină Sfântă, pentru ca să ajungă în inimile noastre focul credintei si iubirii Tale;
Vino, Împărate ceresc, pentru ca binecuvântată şi prealuminată să fie venirea Ta;
Vino, Ziditorule şi Stăpâne, pentru ca având aprinsă făclia curăţiei să iesim întru întâmpinarea Ta;
Vino, Lumină lină şi neînserată, pentru ca în linişte şi în pace să trăim toate zilele vietii noastre;
Vino, Fiule, Unule Născut al lui Dumnezeu şi Cuvinte, pentru ca întru bucurie si frică să lucrăm a noastră mântuire;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine şi prin tine împreună cu noi.

Condacul 12

  Vechea biserică a legii cu nou har s-a umplut, când ai intrat într-însa Hristoase, ca un Prunc purtat în braţe, ca să se plinească proorocia lui Agheu care zice: “Va veni Cel dorit de toate neamurile şi voi umple de slavă templul acesta şi slava acestui templu de pe urmă va fi mai mare decât a celui dintai şi în locul acesta voi împărţi pacea”. Pentru aceasta să se înfrumuseteze cu lumina Ta Dumnezeiască si Biserica noastră ce se găteşte să Te primească luminat ca pe un Mire, iar pe noi ne învredniceste în curătie să ieşim întru întâmpinarea Ta şi cu veselie să-Ti cântăm: Aliluia!

Icosul 12

  Cântând, o, Maica lui Dumnezeu, venirea întru întâmpinarea ta a întregii lumi în Biserica Domnului, lăudam nespusa ta curăţie feciorească, ne închinăm Soarelui dreptătii, Hristos, ce a răsărit dintru tine, Îl privim impreună cu Simeon şi Îl primim în bratele noastre. Împreună cu Ana mărturisim Dumnezeirea Lui, cu Iosif îi aducem în dar doi pui de porumbel, adică sufletul şi trupul nostru şi, precum fecioarele înţelepte, luminat înfrumusetăm candelele sufletelor noastre şi făclii aprinse de fapte bune lui Hristos, Lumina Cea Adevărată, ce s-a arătat lumii, îi dăruim, iar astăzi, împletind precum florile coroană de cântări, îţi aducem aceste laude:

Vino, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca sub acoperământul Fecioriei Tale să ne păzeşti pe noi întru curătie si feciorie;
Vino, Palat purtător de Lumină al Stăpânului, ca prin darul tău să ne faci pe noi locaş al Duhului Sfânt;
Vino, Fecioară mai luminoasă decât dimineaţa, ca să fim şi noi fii ai zilei până la sfârşitul vieţii;
Vino, Soare care porţi pe Tatăl Luminii, ca şi pe noi să ne luminezi cu darul tău;
Vino, Sfântă Slujitoare a măreţei taine, ca să ne înveţi a sluji cu sfinţenie pe Fiul tău şi Dumnezeu;
Vino, Bună Ajutătoare a toată lumea, ca să ne păzeşti nevătămaţi de lume, de trup şi de diavol;
Vino, o, Fecioară Marie, ca să luminezi sufletele noastre întunecate de patimi;
Vino, o, Pruncă Minunată, ca să călăuzesti spre mântuire această lume orbita de pacate;
Vino, Preacurată, Doonul este cu tine si prin tine impreuna cu noi.

Condacul 13

  O, Întrutotcântată Maică şi Fecioară, care ai adus în locul cel Sfânt al Sfintilor pe Cuvântul cel mai presus decât toţi Sfinţii, întru întâmpinarea noastră si pentru mântuirea lumii; primeşte aceasta rugăciune a noastra, acopera-ne si ne pazeşte pe noi de tot necazul si întristarea si ne izbăveşte de toate cursele vrăjmaşului, Tu, Cea fără de prihană, Ceea ce eşti Usă Dumnezeiască, deschide-ne nouă, celor ce dorim mântuirea, uşile ceresti, ca, izbăvindu-ne prin Tine de vesnica muncă, să cântăm întru Întâmpinarea Domnului în văzduh: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori).

Apoi se zice iarasi Icosul 1 ( Cetele cereşti, plecate spre pământ, văd pe cel Unul Născut, pe Făcătorul lor, …) si Condacul 1 ( Astăzi aleasa Maică merge acum de la Betleem la Ierusalim, …).

Apoi se zic aceste rugaciuni:

RUGĂCIUNEA I-A CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS

  Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule, Unule Născut si Cuvântul lui Dumnezeu, care mai înainte ai fost văzut de prooroci, ca prin oglindă, în ghicitură şi mai pe urmă, în aceste zile, Te-ai născut nestricat cu trupul din Preasfânta Fecioară Maria şi în a patruzecea zi, în Locul cel Sfânt, întru întâmpinarea întregii lumi, Te-ai arătat ca Prunc, purtat în braţele dreptului Simeon pentru mântuirea tuturor celor din Adam! Cât de proslăvită şi de prealuminată este aducerea Ta în bratele Născătoarei de Dumnezeu în biserica Domnului şi Întâmpinarea Ta de catre bătrânul Simeon. Astăzi cerurile se veselesc şi pământul se bucură de venirea Ta, Dumnezeule, de venirea Dumnezeului şi Împăratului nostru. De demult Moise s-a urcat în munte ca să vadă slava Ta, dar nu a putut sa-Ti vadă Fata Ta, pentru că i-ai arătat doar spatele. În această zi prealuminoasă a întâmpinării Tale, Tu Te-ai aratat pe Sine Om, strălucind de nespusă Lumină Dumnezeiască, ca împreună cu Simeon să Te vedem Faţă catre faţă, să Te pipăim cu mâinile şi să Te primim în bratele noastre ca să Te cunoaştem pe Tine ca Dumnezeu venit în trup. Pentru aceasta proslăvim nespusă coborârea Ta şi marea Ta iubire de oameni, că prin venirea Ta ai dăruit acum bucurie cerească neamului omenesc căzut de demult în păcat. Că Tu prin dreapta Ta judecată ai izgonit pe strămoşii noştri din raiul desfătării în lumea aceasta, iar acum ne-ai miIuit si iarăsi ne-ai deschis locaşurile cereşti şi ai prefăcut plânsul nostru întru bucurie, iar Adam nu se mai ruşinează pentru neascultare si nici nu se va mai ascunde de la Faţa Ta, fiind chemat de Tine, pentru că Tu ai venit acum ca să iei asupră-Ţi păcatele lui, să-l speli cu sângele Tău şi să-l îmbraci pe el, gol fiind, în haina mântuirii, în podoaba veseliei şi să-l înfrumuseţezi pe el, ca pe un mire. Iar pe noi, pe toţi, care prăznuim Dumnezeiasca Ta întâmpinare, învredniceşte-ne, ca împreună cu fecioarele înţelepte să Te întâmpinăm pe Tine, Mirele nostru Ceresc, cu candelele credintei si curatiei aprinse să privim cu ochii credinţei Dumnezeiasca Ta Faţă, să Te purtăm în inimi, în toate zilele vieţii noastre, ca să ne fii nouă Dumnezeu si noi să fim poporul Tău. Iar în slăvita şi înfricoşata zi a venirii Tale, când toţi sfinţii vor ieşi în văzduh pentru marea Ta intâmpinare, învredniceste-ne si pe noi să Te vedem şi astfel pururea cu Domnul vom fi.
Slavă milosârdiei Tale, slavă împărăţiei Tale, slavă purtării Tale de grijă, Unule iubitorule de oameni, că a Ta este Impărăţia şi puterea şi slava împreună cu Cel fără de Început al Tău Părinte şi cu Preasfântul si Bunul si de viată făcătorul Tău Duh acum şi pururea şi în vecii, vecilor. Amin.

RUGĂCIUNEA A II-A A PREASFINTEI STĂPÂNEI NOSTRE
NĂSCATOAREI DE DUMNEZEU

  O, Preasfântă Fecioară, care străluceşti prin curăţie Cerească, Porumbită Preablanda, Mielusea Neprihanita, Ajutătoare bună a lumii, Maica lui Hristos Dumnezeul nostru, Tu eşti începutul şi mijlocul şi sfârşitul bucuriei noastre de acum, că dintru Tine a strălucit Soarele Dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, pe Care L-ai adus în sfintele Tale brate în a patruzecea zi, în locul cel sfânt, întru întâmpinarea noastră şi spre bucuria şi mântuirea întregii lumi. Pentru aceasta Te fericim si Te proslăvim, pentru că Tu esti Cortul lui Dumnezeu si prin Tine s-a săIăsluit între noi, pentru ca să fim poporul Lui. Tu eşti Uşa Cerească vestită de Iezechiel, prin care iarăsi ni s-a deschis intrarea în locasurile raiului. Tu esti Scara cea înaltă văzută de Iacob, prin care Dumnezeu s-a pogorât pe pământ. Tu eşti Pod care duce de pe pământ la cer. Pentru aceasta Te rugăm să priveşti spre noi, ca Ceea ce ai intrat în Locul cel Sfânt purtând pe mâini Focul Dumnezeiesc, Binecuvântată. Cu focul rugăciunii Tale să arzi focul patimilor noastre, ca să ne izbăvim de focul cel vesnic al gheenei. În Locul cel Sfânt ai venit pentru curăţirea cea după lege, Ţie netrebuindu-Ti curătire, Fecioară Curată, si prin aceasta învaţă-ne cum se cuvine a ne păzi în neprihănire şi curăţie şi cum să purtăm nevoinţa fecioriei, că Tu, fiind mai presus decât Heruvimii, ai venit la biserică, laolaltă cu femeile necurate. Tu, o, Maică Preasfântă, însăti fiind biserica lui Dumnezeu care ai adus la biserica legii pe Fiul Tău, Hristos Dumnezeul nostru, învredniceşte-ne şi pe noi să iubim mai mult în lumea aceasta bisericile Fiului Tău, să le cercetăm în toate zilele vietii noastre, acolo să vedem frumuseţea Domnului, pentru că mai bine este să petrecem o zi în curţile Domnului, decât să locuim în locaşurile păcătosilor. Dăruieste-ne si nouă, Preacurată, precum lui Simeon, să purtăm neosânditi, în bratele inimii noastre, pe Fiul Tău şi Dumnezeul nostru, ca să fim părtaşi pururea Preacuratului Său Trup şi Sânge şi ajută-ne să ne păzim în frica lui Dumnezeu şi să nu întinăm biserica trupului nostru.
Şi aşa întâmpinând totdeauna, o, Maica lui Dumnezeu, pe Fiul Tău în inimile si în sufletele noastre, să ne învrednicim prin rugăciunile Tale să dobândim şi acea întâmpinare în văzduh a Domnului si asa vom slăvi si vom cânta împreună cu toţi sfinţii pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh acum şi pururea si în vecii vecilor. Amin.