Acum când trăim într-un secol tehnologizat e foarte greu să te gândeşti şi la suflet
12:03, duminică, 14 iunie, 2015 |
Este o vorbă din bătrâni, care glăsuieşte aşa: să faci ce face popa, nu ce spune popa. Şi cel mai bine decât un slujitor al bisericii, cine să urmeze spusa, decât chiar un preot.
Şi iată aşa se face că, Părintele Maxim Melinti, zi de zi, impresionează enoriaşii localităţii Ghidighici anume prin fapta sa, crezul şi îndemnul său spiritual.
„Desigur nu este uşor să aduci copii la biserică, mai ales de-a ale oferi perspectiva de a cânta, să vină la repetiţie”, a spus Parohul bisericii din satul Ghidighici, Maxim Melinti.
„Nouă ne place să ne petrecem timpul liber aici, ne întâlnim de două ori pe saptămână”
„Eu mi-am perfecţionat vocea, înainte îmi era ruşine să ies în faţa lumii să cânt”.
Acum, copiii bucuroşi şi dornici de cunoştinţe vin cu mare plăcere la orele de canto. Şi asta nu e tot, a mai angajat şi un pictor, care îi învaţă pe tineri să picteze.
Aşa cum actualul lăcaş este cam şubred, iar spaţiul puţin, cu ajutorul localnicilor, preotul a demarat lucrările de construcţie a noii biserici şi a unui centru pentru familiile social vulnerabile. Pentru toate acestea are nevoie de bani ca să-şi ducă la capăt intenţiile nobile.
„La momentul dat nu avem încăpere pentru şcoală şi este un mare minus, copiii sunt mereu puşi în situaţii când în biserică, când afară, nu avem condiţii potrivite, pentru asta în perspectivă avem construcţia unui centru social, unde va fi şi şcoala de pictură, pe lângă alte ateliere”, a afirmat Parohul bisericii din satul Ghidighici, Maxim Melinti.
Si cind ne gindim cum a inceput totul, chiar te face sa crezi, ca lucrurile mari se fac din dorinta, placere si implicare totala a tuturor celor care le pasa.
Munca e muncă, dar nici odihna activă nu e de neglijat. Pe timp de vară, alături de o echipă, organizează aşa zisele velo-pelerinaje pentru promovarea modului sănătos de viaţă, dar şi cunoaşterea locurilor pitoreşti.
„În primul an am fost nevoiţi să inchiriem biciclete, pentru ca nu aveau toţi biciclete, le-am împrumutat de la o cunostinţă din oraş”, a adăugat Părintele.
Ca să convingă tot mai mulţi enoriaşi, părintele doreşte să organizeze o cursă adevarată, pe o distanţă de 200 de km, ce include şi vizitarea mai multor lăcaşe sfinte.
Noi ce putem adăuga, decât: Drum bun şi Doamne ajută!
Sursa : www.prime.md