Altceva este omul bun, și altceva este creștinul bun

Niște călugări s-au dus la Marele Antonie și i-au zis: „Spune-ne un cuvânt, ca să ne mântuim!” „Faceți ceea ce spune Evanghelia!”, le-a răspuns. „Noi vrem să suzim de la tine, care trăiești Evanghelia!” Porunca: Cui te lovește peste obrazul drept întoarce-i și pe celălalt (Matei 5, 39) o împliniți? „Nu!” „Cel puțin răbdați pălmuirea pe un obraz?” „Nici acest lucru nu putem!” „Dacă nu puteți să-l împliniți nici pe unul, nici pe celălalt, ce să vă fac? Aveți nevoie de rugăciune.”[…]

Ca să împlinești porunca Domnului, oricare ar fi aceasta, va trebui să te confrunți cu tine însuți, cu firea ta căzută, nesătulă de păcat. Chiar și Apostolul Pavel, care s-a suit până la cel de-al treilea cer, a avut greutăți în ținerea poruncilor dumnezeiești. Astfel, spune: Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârșesc. Iar dacă fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac acestea, ci păcatul care locuiește în mine (Romani 7, 19-20) […]

Creștinimsul își orintează viața într-acolo unde există cea mai mare rezistență Viața creștinului este o răstignire a propriului eu.

Prin urmare, altceva este omul bun, și altceva este creștinul bun. Omul bun poate să fie și de altă credință. Și acesta reușește să miluiască, să slujească în diferite organizații cu caracter umanitar (ca să-l ia în primire canalele de televiziune și să se laude), dar până aici! Creștinul însă face ceea ce nu poate să împlinească un om bun de altă credință: să-i iubească din tot sufletul pe vrăjmașii săi (v. Luca 6, 35). El se roagă pentru toți (v. Luca 6, 27-28), oferindu-și chiar viața pentru vrăjmașii săi.

Prin urmare, când ești nedreptățit este un bun prilej să arăți dacă ești doar un om bun sau un bun creștin.

Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Cum să biruim nedreptatea: îndrumar pentru liniștea inimii, Editura de Suflet, București 2012, p. 9-12