Anna Casian, jurnalist, blogger – “A fi documentat este o condiţie necesară în jurnalismul religios”

În ultimul timp tot mai mulţi tineri jurnalişti se încadrează plenar în abordarea tematicii religioase. Anna Casian face parte din această pleiadă ce mediatizează cu o profunzime aparte evenimentele ce ţin de viaţa Bisericii Ortodoxe. În acelaşi timp, întreţine de mai mulţi ani un blog ce se axează anume pe specificul jurnalismului religios şi cultural. În continuare vă propunem un interviu, realizat cu ea, ce are drept tema – valenţele jurnalismului ortodox.

– De ce abordaţi tematica religioasă şi culturală?

– Pentru mine, cultura şi religia au fost temele care m-au interesat, însă la un moment dat am înţeles că există prea puţină informaţie în acest domeniu. De aceea, atunci când la facultate a trebuit să aleg domeniul în care vreau să mă specializez, nu am ezitat şi am ales Jurnalismul Cultural. În aceeaşi perioadă am început să scriu articole pentru blogul Bisericii “Sfântul Ioan cel Nou dela Suceava” din capitală şi am considerat că ar fi binevenită crearea unui blog pe care să pot scrie atât articole religioase, cât şi culturale. Îmi aduc aminte că la o lecţie de Jurnalism on-line a fost invitat bloggerul Eugen Luchianiuc să ţină o prelegere în acest domeniu. Atunci, acesta a declarat că numai proştii îşi fac bloguri religioase. Acesta a fost încă un motiv în plus pentru a crea blogul, anume bazându-mă pe religie şi cultură. Astfel, am reuşit să îi demonstrez, alături de toţi care au un blog religios, că oamenii cu studii, iniţiaţi în domeniu, pot întreţine un blog religios, care este citit, apreciat şi citat.

–         Care sunt valenţele jurnalismului religios?

–         Dacă e să mă refer la mediul on-line, despre valenţele jurnalismului religios se putea vorbi prin anii 2009-2010, atunci când jurnalismul on-line (religios) era încă la etapa de lansare. Anume atunci era nevoie de o susţinere. Acum, aproape în fiecare lună apare câte un blog religios, ceea ce este foarte bine. În general, în Republica Moldova, jurnalismul ortodox cunoaşte o dezvoltare rapidă. Dar cu toate acestea, ziarele ortodoxe au un tiraj foarte mic. Acest lucru se întâmplă din cauza lipsei finanţelor. Un ziar nu se poate întreţine singur pe sine, întrucât are nevoie de finanţatori. Banii veniţi de pe urma abonamentelor (pentru “Curierul Ortodox” şi “Altarul Credinţei”), cât şi din finanţele parohiilor (pentru ziarele parohiale) sunt foarte puţini, dar un ziar, pentru a activa conform tuturor cerinţelor, trebuie să dispună de bani. De aici vine şi lipsa unor jurnalişti calificaţi în acest domeniu, pentru că într-o societate unde banul este cel mai important, iar o familie trebuie întreţinută (pentru jurnaliştii care au familii), jurnalistul va merge să activeze la un ziar care “plăteşte bine”. Din acest motiv au apărut blogurile – din dorinţa oamenilor de a se afirma, de a cunoaşte mai multe din domeniul religiei, de a discuta despre anumite probleme pe care, din păcate, în cele mai multe biserici, nu le pot discuta cu preoţii.

–         Prin ce diferă jurnalismul tradiţional de cel on-line?

–         În ultima vreme, bloggingul ia din ce în ce mai multă amploare, vrând parcă să acapareze jurnalismul tradiţional. La început aş fi spus că bloggingul este jurnalism, într-o formă mai needitată în care oricine poate să vorbească despre un subiect, din punctul lui de vedere. Practic, printr-un blog câştigi o şansă la o afirmare diferită. Acum însă, după mai bine de 3 ani de când întreţin blogul, scriu, comentez, fac tot felul de comparaţii şi analize, am realizat că blog-ul este o a doua variantă, o variantă diferită, pe care cititorul o poate înghiţii dacă ceea ce apare în aşa numitul „jurnalism tradiţional” este „mai greu de digerat”. Bloggingul şi blogger-ul nu sunt unul şi acelaşi lucru cu jurnalismul şi jurnalistul. Apare o problemă – jurnalistul poate fi blogger. Nu oricare blogger poate fi şi jurnalist. Blogger-ul poate spune ce crede el despre orice, pe când jurnalistul trebuie să fie cât mai obiectiv posibil. Deşi tratează cam aceleaşi subiecte, fac parte din sfere diferite.

Mai vreau să menţionez faptul că bloggingul nu va substitui niciodată jurnalismul tradiţional. Sunt bloguri unde se scrie bine, sunt bloguri unde se face literatură, sunt bloguri unde se scrie prost sau nu se spune mai nimic. De fapt, nici nu trebuie să judecăm pe cineva, oamenii scriu şi pun pe bloguri ceea ce simt ei. Tocmai această libertate aproape totală dă farmecul blogosferei. Militez permanent pentru texte bune, scrise corect din punct de vedere gramatical (în primul rând), cu diacritice, etc…

–         Care sunt principiile etice după care trebuie să se conducă jurnaliştii care scriu pe teme religioase?

–         Foarte relevant este răspunsul Părintelui Protosinghel Firmilian (Paloşan), care a afirmat că în jurnalismul ortodox trebuie să fie realizat de “persoanele care au studii atât în domeniul jurnalismului, cât şi în cel al teologiei. Jurnalismul trebuie să promoveze valorile creştine pe înţelesul fiecărui enoriaş. Dacă presa laică specializată îşi are specificul său şi respectiv, un limbaj unanim acceptat de cei care activează în domeniu, similară este starea de lucruri şi în ceea ce priveşte presa religioasă. Aici gazetarii prin esenţă nu pot utiliza un limbaj prea sofisticat. Dar şi aceştia – jurnalişti sau teologi, care scriu la ziarele religioase sau pe blogurile ortodoxe, trebuie, întâi de toate, să se documenteze despre ceea ce scriu. A fi documentat este o condiţie necesară în jurnalismul religios (dar nu suficientă!). Documentarea nu este un scop în sine. Cei care practică jurnalismul religios, asemeni tuturor jurnaliştilor, nu se documentează pentru a remarca opinia publică cât sunt de documentaţi, ci pentru a oferi informaţie veridică, iar in jurnalismul ortodox loc pentru erori nu există. Marea problemă a acestui gen de presă este lipsa unor jurnalişti pregătiţi în domeniul religios, care ar mediatiza evenimentele religioase, dar care să aibă şi studii jurnalistice.

–         Ce gafe fac jurnaliştii ortodocşi cel mai frecvent?

–         Deseori jurnaliştii religioşi uită de regulile jurnalistice şi scriu doar nişte reacţii la anumite fenomene şi evenimente. Cred că aceasta e cea mai mare gafă, întrucât, dacă pretinzi a te numi jurnalist, trebuie sa respecţi şi unele reguli.

–         Cum se explică faptul că acest gen a rămas în umbră mulţi ani?

–         Posibil că au existat persoane cointeresate de promovarea acestui gen de jurnalism. Perioada comunistă a demonstrat încă odată că deşi oamenilor le-a fost interzis să meargă la biserică, anume în acea perioadă religia a înflorit. Tind să cred că acum, când jurnalismul religios şi-a luat avânt, nimic nu va mai împiedica pe cei care scriu în acest domeniu, să difuzeze informative  veridică, clară şi ziditoare de suflet.

–         Care este necesitatea lui la ora actuală în Republica Moldova?

–         Acum, când mass-media laică atacă vădit Biserica, existenţa publicaţiilor şi a blogurilor, site-urilor religioase este absolut necesară. Prin intermediul acestora li se oferă celor din mediul bisericesc posibilitatea de a-şi spune cuvântul, chiar dacă nu întotdeauna este pe placul părţii de vizavi (mass-media laică). Consider că, pentru sporirea jurnalismului ortodox este nevoie de o agenţie ortodoxă de ştiri, care să activezela Mitropolieşi să aibă un responsabil. O agenţie ortodoxă ar fi cea care ar da girul, ar pune ştampila – iată poziţia noastră, restul sunt minciuni, zvonuri.

–         Cum apreciaţi apariţia primului post de radio ortodox din ţară?

–         Postul de radio “Logos” este binevenit. Acum, când majoritatea credincioşilor apelează la noile tehnologii informaţionale, care garantează accesul operativ unui public larg, credincioşilor li s-a oferit o posibilitate unică de a se informa şi a-şi petrece timpul liber audiind acest post îmbogăţindu-se duhovniceşte.

–         Ce nume de referinţă apreciaţi în jurnalismul ortodox din ţară?

–         Întotdeauna am apreciat pozitiv fiecare apariţie a vreunui nou blog sau site, însă rămân fidelă articolelor scrise de Pr. Octavian Moşin, Dr. Nicolae Fuştei, Pr. Maxim Melinti, Ieromonah. Savatie Baştovoi, care cunosc nevoinţele credincioşilor, reflectând în articolele lor problematica cu care se confruntă aceştia. De asemenea, pot menţiona şi bloggerii Octavian Racu, Ecaterina Luţişina şi Igor Pînzaru, care reacţionează la fiecare atac adus Bisericii.

–         Cât de greu e să întreţii un blog ortodox?

–         Pentru a întreţine un blog ortodox e nevoie de cunoştinţe religioase, dar şi jurnalistice. Nu e deloc dificil. Trebuie doar să te refugiezi din vâltoarea grijilor cotidiene şi sa îi acorzi în fiecare zi timp. Blogul e ca un copil mic, care necesită atenţie.

A consemnat Vlad Madan