Apariție editorială – „Cuviosul Ambrozie de Optina”

În şirul de stareţi de la Mănăstirea Optina, cuviosul Ambrozie ocupă, după ordinea cronologică, al treilea loc după stareţii Lev şi Makarie. Cuvântul „stareţ” se asociază, pentru creştinii din Moldova, mai mult cu termenul „egumen” al unei mănăstiri – omul care administrează mănăstirea. (De fapt, aceste două cuvinte sunt sinonime, doar că unul provine din slavonă – starici, iar altul e preluat din greacă – igu menos.)

În sens de administrare, stareţii sau stareţele de la mănăstirile noastre, mai ales în timpul de faţă, sunt, de cele mai dese ori, persoane tinere, pe când „stareţ”, în traducere din slavonă, înseamnă „om în vârstă, bătrân”.

O altă semnifcaţie a cuvântului „stareţ”, răspândită mai ales în Biserica rusă, dar şi în cea română, este aceea de om cu o bogată experienţă spirituală, om desăvârşit, care îi poate îndruma şi pe alţii spre desăvârşire.

În toate timpurile au existat astfel de oameni, care serveau pentru creştinii de rând drept exemple de urmat în viaţa spirituală. Este adevărat că numărul lor nu a fost niciodată prea mare, deoarece oamenii sunt preocupaţi permanent de grijile vieţii cotidiene şi nu acordă timp pentru a pune în aplicare legile spirituale. De cunoscut – le cunosc, îi admiră pe cei care le respectă, amăgindu-se mereu că şi ei cândva vor începe a le practica.

Cine dintre noi nu cunoaşte că egoismul, mândria, mânia ne dăunează? Cine nu ştie că desfrâul şi celelalte satisfacţii exagerate acordate trupului se termină cu îmbătrânirea prematură şi cu boli incurabile?

„Da, aşa este – zicem noi –, însă cu mine acestea nu se vor întâmpla: voi găsi eu o cale să evit neplăcerile”. Dar ne înşelăm amarnic. Calea ne-o poate arăta doar acela care o cunoaşte, care a parcurs-o deja. Şi pe aceşti oameni Dumnezeu îi aduce printre noi din când în când, din dragostea Sa şi din grija Sa părintească pentru mântuirea noastră. Câţi oameni oare au fost salvaţi de la disperare şi dezamăgire de vestiţii stareţi români Ilie Cleopa, Arsenie Papacioc, Arsenie Boca, Paisie Olaru? Cine nu cunoaşte aportul adus credinţei ortodoxe de stareţii ruşi Kiril Pavlov, Nikolai Gurianov, Ioan Krestiankin? Cine dintre creştinii de azi n-a auzit de poveţele stareţului Paisie de la Muntele Athos?

Toţi aceşti părinţi au fost inspiraţi de predecesorii lor: de vechii stareţi din deşerturile Egiptului, dar şi de şirul de stareţi din timpurile mai apropiate de noi. Dintre aceştia din urmă face parte şi ieroschimonahul Ambrozie de la Mănăstirea Optina din Rusia. Deşi au trecut peste 120 de ani de la moartea stareţului Ambrozie, în Moldova se cunoaşte puţin despre viaţa şi învăţăturile lui. Perioada interbelică a fost prea scurtă, pentru a se fi reuşit a traduce vieţile stareţilor ruşi, abia apărute de sub tipar înainte de revoluţia bolşevică din Rusia. Nici nu se prea încuraja, după 1918, orientarea creştinilor din Basarabia spre spiritualitatea rusă. Aşa suntem noi deprinşi de a ne arunca dintr-o extremitate în alta, fără a ne trudi, din lenevia noastră spirituală, să pătrundem în esenţa lucrurilor…

Cele expuse mai sus ne-au dat îndemnul şi curajul de a aduna din diferite surse ruseşti, de a traduce şi a propune creştinilor noştri viaţa stareţului Ambrozie, împreună cu unele învăţături şi poveţe, care azi sunt tot atât de actuale ca şi un secol şi jumătate în urmă. Sperăm să le fie de folos celora care vor citi această lucrare, să le stimuleze calea către desăvârşire, mântuire şi spre slava lui Dumnezeu.

Protoiereu Alexandru IAMANDII

P.S. Cartea poate fi găsită la Direcția metodică, str. Bucureşti 119, mun. Chişinău.