Arhim. Mina Dobzeu se înscrie în rândul marilor isihaști ai Bisericii noastre

Un numeros sobor de preoți, din care au făcut parte și părinții consilieri de la Centrul Eparhial Huși, au participat la acest moment de rugăciune și aducere aminte.

În cuvântul său, Ierarhul Hușilor a făcut referire la modul în care Părintele Arhimandrit Mina Dobzeu a promovat, prin scris și exemplu personal, Rugăciunea inimii:

Anul 2022 a fost proclamat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca fiind «Anul omagial al rugăciunii în biserică și în viața creștinului și Anul comemorativ al Sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie Velicicovschi».

Părintele Arhimandrit Mina Dobzeu este unul dintre duhovnicii care a asumat, în mod deplin, această tradiție isihastă, prin cuvânt, prin scrieri și, mai ales, prin faptul că el însuși rostea Rugăciunea lui Iisus.

Într-una din cărțile sale despre Rugăciunea lui Iisus, Părintele Mina scria că este nevoie «să batem la ușa inimii și să o lovim cu cuvintele Rugăciunii lui Iisus», cea care ne curăță de orice fel de patimă și aduce în ființa noastră simțirea prezenței Mântuitorului Iisus Hristos.

Toți marii isihaști știau, conform tradiției biblice, că a invoca numele unei persoane coincidea cu simțirea prezenței aceleia. Însuși Numele lui Iisus, „Emanuel”, înseamnă „Dumnezeu este (prezent) cu noi”.

Părintele Mina, așa cum reiese din scrierile sale și așa cum l-am cunoscut în ultima parte a vieții, a simțit prezența lui Iisus în inima sa, prin rostirea Rugăciunii minții (inimii).

Părintele Mina și-a asumat, la modul cât se poate de responsabil și deplin al cuvântului, unul dintre îndemnurile preluate din lucrarea „Sbornicul”. Aceasta este carte foarte cunoscută printre îndrăgostiții Numelui lui Iisus –o culegere de texte despre Rugăciunea lui Iisus, despre modul cum să ne disciplinăm gândurile din mintea noastră, despre modul cum să ne luminăm inima, și despre cum să unim și să coborâm mintea în inimă. În această carte, se spune că orice creștin – nu numai călugărul – trebuie „să prefere rugăciunea, în fața tuturor lucrurilor”.

Chiar dacă unele lucruri ni se par esențiale, niciodată să nu renunțăm la rugăciune.

Tot în această carte se spune că orice gând pe care noi îl îndemnăm și răsare în mintea noastră, este o profundă rugăciune. Cel mai mic gând pe care îl îndreptăm înspre Dumnezeu este o rugăciune profundă.

Părintele Mina se înscrie în rândul marilor isihaști ai Bisericii noastre. L-am numit pe Părintele Mina – așa cum este gravat (inscripționat) și pe cruce – «îndrăgostitul de Numele lui Iisus, de Rugăciunea lui Iisus».

Ori de câte ori ni-l aducem în memoria inimii noastre pe Părintele Mina, să ne gândim, fiecare în parte, că avem responsabilitatea duhovnicească de a căuta să simțim cât mai mult prezența lui Hristos în viața noastră, să simțim harul Lui.

Numai în felul acesta ne putem schimba, putem fi oameni buni, cu gânduri bune și cu multă lumină înlăuntrul nostru.

Noi exteriorizăm ceea ce cultivăm în grădina sufletului nostru. Așa cum știu cel mai bine grădinarii, buruienile se smulg foarte greu; florile le smulgem într-o clipită; buruiana, care crește oriunde, se smulge foarte greu.

La fel și patimile – atunci când le cultivăm în sufletul nostru, se dezrădăcinează foarte greu. Știm aceasta fiecare, în fața propriei noastre conștiințe, câtă luptă ducem când suntem dominați (acaparați) de patimi,. Cea mai grea luptă este cea cu noi înșine, nu cu cei din jur: să facem ordine, să ne disciplinăm din punct de vedere lăuntric.

Moștenirea Părintelui Mina este să căutăm să rostim cât mai mult Rugăciunea lui Iisus, cea care limpezește mintea noastră, dă străvezime gândirii, ne luminează lăuntric și ne ajută să Îl simțim mai intens pe Hristos în viața noastră.

Eu l-am surprins la anumite slujbe la Catedrală, strigând tot timpul: «Lumină! Lumină! Lumină!». Unii poate nu l-au înțeles, însă, dacă suntem atenți la tradiția patristică, mai cu seamă în scrierile Sfântului Simeon Noul Teolog, vedem că a avut aceeași stare de uimire (entuziasm) și de expansiune a sufletului, în fața Luminii dumnezeiești, și vorbea cu această Lumină. Cred că și Părintele Mina vedea Lumina cea dumnezeiască, Slava cea necreată a Preasfintei Treimi.

Duhovnic și mărturisitor al credinței creștine în vremuri de prigoană, Părintele Mina Dobzeu și-a legat numele de Mănăstirea „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” – Catedrala Episcopală din Huși, unde a viețuit vreme de aproape 49 de ani, fiind și stareț, vreme de un deceniu (1978-1988), al acestui așezământ.

Arhimandritul Mina Dobzeu este cel care l-a botezat, la Jilava, pe Nicolae Steindhardt. Anul trecut s-a împlinit un secol de la nașterea sa (05 noiembrie 1921, în satul Grozeşti, judeţul Lăpuşna, pe teritoriul actual al Basarabiei).

La inițiativa Preasfințitului Părinte Episcop Ignatie, Episcopia Hușilor a organizat, pe parcursul anului trecut, mai multe manifestări dedicate acestui duhovnic emblematic și mărturisitor al credinței creștine în perioada regimului comunist.

Astfel, a fost organizat, în data de 5 iunie 2021, Simpozionul Național „Părintele Mina Dobzeu, duhovnic și mărturisitor în comunism”, întâlnirea reunind comunicări privind personalitatea și activitatea misionară a Părintelui Mina Dobzeu, aspecte din timpul detenției sale și botezul Părintelui Nicolae Steinhardt, viața monahală în perioada regimului comunist, precum și mărturii ale relației sale cu credincioșii.

De asemenea, a fost lansat volumul „Părintele Mina Dobzeu – Duhovnicul Hușilor. Documente (1946-2011)”, apărut la Editura Horeb, ce a văzut lumina tiparului cu sprijinul financiar al Primăriei și Consiliului local al Municipiului Huși.

Tot în memoria Părintelui Mina Dobzeu a fost realizat documentarul video, apărut pe DVD: „Un om de flacără: Părintele Mina Dobzeu, duhovnic și mărturisitor”, realizat de Televiziunea Trinitas TV, a Patriarhiei Române, în colaborare cu Episcopia Hușilor.