Cum eu, fiind baptist, am găsit Ortodoxia? (IV)

continuare la https://ortodox.md/articole/cum-eu-fiind-baptist-am-gasit-ortodoxia-iii/

Am venit acasă și am început să mă rog lui Dumnezeu:”Doamne, Tu mă vezi pe mine, oaia Ta rătăcită, ajută-mă să înțeleg, descoperă-mi adevărul, arată-mi unde îl pot găsi. Dacă Biserica Ortodoxă e cea adevărată, iar baptiștii, bunii mei prieteni se rătăcesc, atunci ajută-mă să înțeleg Ortodoxia și să devin ortodox. Dacă nu e așa, atunci întărește-mă în baptism și ruinează-mi îndoielile. Am înțeles un lucru, că, pur și simplu să cred în Tine, Doamne, nu este suficient pentru mântuire, fiind-că și diavolii cred și se cutremură. (Iacov 2. 19). Trebuie să fiu în Biserica lui Hristos cea adevărată și unică. Ajută-mă Doamne, să aflu care este Ea.”

            Altă dată venind la biserică să vorbesc cu preotul, m-am oprit afară lângă ușa de la intrare și am început să cânt cu jumătate de voce…

            Lângă mine se juca o fetiță cu vârsta de vreo cinci ani, poate și mai mică. Ea sărea de pe o treaptă a scării pe alta și iată în acel timp a ieșit din biserică preotul îmbrăcat cu rasă neagră, iar fetița când la văzut parcă a reînviat. Ochii ei albaștri au strălucit de bucurie și ea a alergat spre preot cu cuvintele:

– Unchiul Iisus, unchiul Iisus, –  îmbrățișându-l de picioare, – dacă ai ști tu cât de mult te iubesc eu pe tine!

            Preotul a mângâiat-o pe cap și ia dat o bomboană, iar ea cu bucurie a alergat la mama ei, arătându-i bomboana.

– Vă cunoaște-ți cu această fetiță? – l-am întrebat pe părintele Grigorie.

– Nu, – mi-a răspuns el, – o văd pentru prima oară în viață. Copiii îl iubesc pe Dumnezeu și îl simt mai bine decât noi maturii, după cum am observat. Iată că, și noi trebuie să ne îngrijim ca în simplitatea inimii să fim fii ai lui Dumnezeu.

            După a doua întâlnire cu Preotul Grigorie am înțeles că treptat devin ortodox.

– Deci,- mi-a zis preotul, – e timpul ca Dvs. să vă pregătiți pentru primirea botezului în Biserica Ortodoxă. Răspunsurile lui erau mai convingătoare decât cele ale presbiterului nostru, care ne-a spus altădată că în bisericile ortodoxe preoții tămâiază cu cadelnița și multora li se face rău de la aceasta.

– Nici într-un loc în Sfânta Scriptură nu este indicat faptul că trebuie să facem acest lucru, – a zis presbiterul, – ei își cădesc idolii lor.

I-am povestit acest lucru preotului, iar el a zâmbit și mi-a zis:

– Cum nu este indicat? Sfânta Scriptură ne vorbește direct despre acest fapt. În cartea Ieșirea 30. 7-8 se spune:”Pe el Aaron va arde tămâie mirositoare în fiecare dimineaţă, când pregăteşte candelele.Când va aprinde Aaron seara candelele, iar va arde miresme. Această tămâiere neîntreruptă se va face pururea înaintea Domnului din neam în neam”. Iată că și noi aprindem candele în bisericile noastre și tămâiem, iar cât despre cei cărora li se face rău de la tămâie, probabil, e un semn că acea persoană este demonizată. Cum se spune în popor ”Se teme ca dracu de tămâie”. Recent în Lavra Sfântului Serghie a avut loc un caz de acest gen. A venit o delegație de oameni din America la Lavră, iar unui oarecare ieromonah Adrian, rugător către Dumnezeu, i-au poruncit să-i întâlnească și să-i ghideze. Menționez faptulcă, el era un părinte cu viață duhovnicească înaltă, făcea rugăciuni de izgonire a demonilor, deaceea mulți îl considerau ca stareț.

            Și iată că ieșind să întâlnească acea delegație, o femeie, care era protestantă după cum sa aflat mai apoi, văzându-l pe stareț, a căzut pe mâini și pe picioare și a început să latre ca un câine și striga cu voce tare spunând și sudălmi în limba rusă. Diavolii doar nu iubesc oamenii sfinți, deaceea a suferit sărmana, dar starețul nu prima oară a avut asemenea cazuri, și s-a rugat pentru ea, însemnând-o cu semnul crucii, după care diavolul a părăsit-o, iar ea a căzut fără cunoștință. Delegația nu a înțeles ce s-a petrecut, iar femeia dată era o femeie de vază. Deci nimic uimitor nu este în acest lucru, fiind-că și Martin Luther a fost demonizat.

– Cum așa demonizat? – am întrebat eu.

– Aceasta nu e născocire, – mi-a zis părintele Grigorie și m-a condus la storojcă de unde mi-a dat o carte ca să citesc un pasaj.