Un pelerinaj binecuvântat: Chișinău – Căldărușani – Sf. Munte Athos (I)

Nu înțelege mai nimic cel care vine prima dată la Athos. După cinci, șase drumuri, veți începe să pricepeți ceva… Dar abia de la al zecelea încolo puteți să… – sunt vorbe cu miez duhovnicesc, adresate de părintele Daniil Cotescu de la Mănăstirea Vatopedu lui Dan C. Mihailescu, așa cum le-a notat cunoscutul scriitor și critic literar în volumul apărut dupa un pelerinaj la Sfântul Munte. (Oare chiar m-am întors de la Athos?, 2011)

Înainte de a porni în primul meu pelerinaj athonit, am vizionat pe youtube emisiunea de la TVR Cultural în care Dan C. Mihailescu povestește cum a fost la muntele Athos. O emisiune de parcă adresată celor care încă șovăiesc în ale Credinței.

Am pornit la drum joi seara după săvârșirea Tainei Sf. Maslu la biserica Universității de Stat din Chișinău.

După un drum nocturn pe traseul Chișinău – Leușeni – București, spre dimineață ne apropiam de orașul lui Bucur și cel mai probabil aproape de ora 6. 00 trebuia sa trecem pe centura Bucureștilor spre vama româno-bulgară. Eram obosit după o zi și o noapte istovitoare, ațipisem, când ca prin vis aud discuția dintre Ion și Dumitru:

Ion: Undeva nu departe de București, la mănăstirea Căldărușani este înmormântat părintele nostru Sofian (Boghiu)…

Dumitru: (după ce a verificat la smartphone traseul spre Căldărușani) peste 2 min facem dreapta, ne abatem cu 34 de km de la traseu și în aprox. 40 de min vom fi la destinație…

Popas la mănăstirea Căldărușani

Căile Domnului sunt minunate – în mai puțin de 40 de minute eram deja pe malul lacului din apropierea mănăstirii Căldărușani.

Soarele încă nu răsărise când noi intram pe poarta mănăstirii. Pe partea stângă se întrezerea cimitirul, ne-am îndreptat pașii spre crucile albe…

Timpul parcă se oprise în loc când am intrat în cimitir. Deși nu știam unde se află mormântul, ne-am îndreptat exact către crucea pe care scria cu litere mari:

Aici odihnește robul lui Dumnezeu arhimandritul Sofian, pictor bisericesc.

Părintele Sofian, născut pe malul Prutului în Cuconeștiul nostru drag (baștina strămoșilor mei) și pe care de câțiva ani încercăm să-l readucem acasă prin intermediul scrierilor sale și exemplul vieții vrednice.

Alături de mormântul părintelui Sofian, este înmormântat fratele său ierodiaconul Lucian (Boghiu) trecut la cele veșnice în îndepărtatul an 1989.

Citesc pe piatra funerară a părintelui Lucian, versurile pe care i le adresează fratelui său:

Pe-ntinsul cîmp al vieții orfan am pribegit și eu nădăjduind în Domnul sprijinitorul meu frate,

De ai în inimă îndurare, aprinde un pai de lumânare,

Iar în rugăciunea ta rogu-te, nu mă uita! (Ierod. Lucian)

Nu ne uita în rugăciunile Tale Cuvioase părinte Sofiane!

 * * *

Primind binecuvântarea părintelui Sofian, mulțumind Domnului, purcedem la drum. Trecem pe centură Bucureștiul, în mai puțin de două ore ajungem la vamă cu Bulgaria. În 10 min trecem controlul, în zare apare primul oraș bulgăresc Ruse.

Bulgaria am trecut-o după traseul calculat de Dumitru cu ajutorul programului de navigare de pe smartphonul său.

La sfârșitul zilei eram deja în vama elenă situată întro zonă pitorească de munte. După drumurile bulgare asemănătoare cu cele din Moldova, în Grecia am continuat calea pe un drum foarte bun, cu multe tuneluri de la 100 la 500 de metri lungime.

Odată urcați pe autostradă, după aproximativ o oră de mers pe partea stângă am zărit marea Egee, o mare fără de margini, albastră ca și culorile drapelului grecesc.

În apropierea orașului Seres am coborât de pe autostradă și am continuatul calea până la Uranopolis, micul port în care se îmbarcă pelerinii către mănăstirile din Sf. Munte.

Uranopolis, în așteptarea Diamonitirionul-ui

La Uranopolis am închiriat o cameră cu 10 euro de persoană și am așteptat să se liniștească valurile mării.

A doua zi am mers la biroul de pelerinaje să ne ridicăm Diamonitirionul. Este documentul care asigură intrarea pe Athos. Costa 25 de euro și se prezintă la urcarea pe vas, dar și la intrarea în fiecare mănăstire în care se rămâne peste noapte. La fel mai scoatem 8 euro din buzunar pentru a ne plăti biletul de feribot.

Portul Dafni a fost primul nostru popas, acolo unde ajungem după aproximativ 40 de minute. „Oare chiar am ajuns la Athos?” Amestec de bucurie duhovnicească, sentimente care te plasează parcă într-o altă realitate. Oboseala drumului trece pe plan secund, sunt atâtea de văzut, nu ai când să fii obosit.

Pășim în portul Dafni, ne lăsăm rucsacii în pragul unei taverne. Mă uit în jur și îmi vine să îngenunchez: sunt pentru prima oară la Athos o palmă de pământ binecuvântat…

Slavă lui Dumnezeu pentru Toate!

Preot Mihail Bortă

va urma…