Bătrânul Selafiil de la Noul Neamț: Să avem smerenie şi dragoste şi răbdare şi tăcere şi mulţumire pentru toate

Părintele Ieroschimonah Selafiil Chiperi – COPILĂRIA ȘI VIAȚA MONAHALĂ

Părintele Ieroschimonah Selafiil Chiperi s-a născut la 1 septembrie 1908 în satul Răcăleşti, judeţul Chişinău. La botez primeşte numele Ciprian. În 1932 pleacă la mănăstirea Ţigăneşti, apoi la Curchi, unde stă aproximativ un an şi apoi, se opreşte la Căpriana, unde este călugărit cu numele de Serafim.

Peste cinci ani, noaptea, fără să spună nimănui, părăseşte mănăstirea şi pleacă în România, nădăjduind să găsească acolo un bătrân duhovnicesc. La Mănăstirea Dragomirna el găseşte duhovnici iscusiţi şi o obşte foarte bine aşezată. Din această mănăs- tire s-a hrănit ca dintr-o visterie duhovnicească. Aici şi-a dorit să rămână până la sfârşitul vieţii sale, dar este nevoit să se întoarcă mai târziu în Basarabia, la Mănăstirea Căpriana după acte. „La întoarcere, îşi aminteşte bătrânul, stareţul m-o întrebat: Ce? E mai bună apa acolo decât aici? Iar eu i-am răspuns: Apa îi bună şi aici şi acolo, dar aici n-ai după ce s-o bei. Da’ el s-o mâhnit când i-am zis aşa şi nu m-o mai lăsat să mă întorc: nu te duci nicăierea! Ęi m-o pus să am grijă de trapeză”.

ARESTAT PENTRU HRISTOS

În 1942 este hirotonit în treapta de ierodiacon, iar în 1945 este arestat pentru „propagandă religioasă” fiind dus la interogatoriu la Chişinău, unde a aflat că fu- sese turnat de un călugăr „informator”, intrat mai nou în mănăstire. A fost condamnat la 5 ani de închisoare în regiunea Celeabinsk, Rusia.

Despre lagăr Părintele îşi aminteşte: „O fost tare greu. Eu acolo am lucrat la ce m-au pus, la construcţii, la drumuri, la ce trebuia, da’ cădem jos de foame. Mâncare nu ne dădea deloc, numa’ nişte apă dimineaţa şi seara şi o bucată de pâine veche, pe care, da- că n-o punei în gură repede, apu ţi-o lua din mână. Aşa a fost în ’46 şi ’47, pe urmă s-o mai îmbunătăţit. O trecut… şi greul, şi ghinele, ce era să facem?”.

În 1950, după împlinirea termenului, nu i se permite de a se întoarce în ţară. Este nevoit să se stabilească în regiunea Odessei, lângă orăşelul Kotovsk. În această perioadă l-a cunoscut şi pe Sf. Cucşa – „care l-a blagoslovit”.

„Eu, când am auzit că pot să stau iar în mănăstire, mi-o venit să sar în sus de bucurie”.

Abia după moartea lui Stalin, în 1953, i se permite reîntoarcerea în patrie şi este primit la Mănăstirea Suruceni. „Eu, când am auzit că pot să stau iar în mănăstire, mi-o venit să sar în sus de bucurie”. După un an (1954) este hirotonit în treapta de ieromonah. În 1959 Mănăstirea Suruceni a fost închisă și se mută mută la Noul-Neamţ, dar în curând (1962) şi această mănăstire a fost închisă, iar călugării au fost trimişi „pe la casele lor”.

Părintele s-a stabilit cu traiul la rude. „În ’97, povesteşte părintele, o aflat de mine Pr. Dorimedont, care era atunci stareţ aici la Chiţcani (Noul-Neamţ), ş-apu m-o chemat la mănăstire. Eu i-am zis că iaca nu văd şi nu pot face nică, da’ el o spus că îmi dă chileinic care să mă ajute. Ei, dacă mă ajuţi cu aşa fel, i-am zis, apu eu viu. Pe urmă m-o făcut schivnic cu numele Selafiil. Amu eu de-amu sunt în pace, liniştit şi aştept sfârşitul vieţii… Mă rog la Maica Domnului să rânduiască iertare de păcate şi sfârşit creştinesc şi-i zic: Bucură-te, Maică pururea fecioară, Domnul este cu tine, blagoslovită eşti tu între femei şi blagosolvit este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre. O, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu Fecioară, primeşte nevrednica noastră rugăciune şi ne păzeşte de moarte năprasnică, dăruindu-ne pocăinţă şi sfârşit bun. Cetele îngerilor, pe Mai-marii Voievozi şi Arhangheli, pe toţi sfinţii îi pomenesc ca să-mi dea sfârşit creştinesc, da’ de-amu ce-a mai fi pe urmă Dumnezeu ştie…”.

Orb trupește dar văzător cu duhul

Ultimii 25 de ani din viaţă Părintele n-a mai putut să vadă cu ochii trupeşti, păstrându-şi însă clarviziunea minţii, rămânând cunoscut ca un gheronda al Mănăstirii Noul-Neamţ, fiind şi ultimul dintre cei trei bătrâni schimonahi: Serghie, Varahiil şi Selafiil.

Câteva sfaturi duhovnicești în războiul nostru cu patimile

• Te-a ocărî cineva, să nu te mânii, da’ să zici: Doamne iartă-i, toţi îs buni Doamne, Tu eşti bun, numai eu sunt un păcătos, nica n-am făcut bun. Ajută-mă să pun început bun şi să nu fac cele rele şi aşa se dobândeşte smerenia. Să ne rugăm neîncetat către Dumnezeu, către Maica Dumnului şi către toţi sfinţii Lui şi El ne-a ajuta la toate cele bune. Eu la Patericul Sf. Sava am găsit că noi trebuie să grăim numa’ ce ne trebuieşte pentru suflet, da’ pentru trup să le lăsăm la o parte. Să ne rugăm pentru sfârşit bun, creștinesc, că acei care or fi de-a stânga bine nu s-ar fi născut pe pământ, îi prăpastie iadul, iar acelora de-a dreapta Dumnezeu le- o pregătit viaţă veşnică. Acolo, zice că mâncarea şi băutura o să fie în trupul omului vie, n-o să mai fie nevoie să mănânce ori să beie apă, o să stee la palaturile acelea pe care le-o gătit Dumnezeu pentru cei drepţi, vor fi ca îngerii, nici bărbaţi, nici femei şi anii nu se vor mai împuţina şi aşa o să pornească cu Mântuitorul şi cu Dumnezeu în viaţa veşnică.

Apu, iaca, noi pe aceea s-o câştigăm, să fim de-a dreapta lui Dumnezeu, unde îngerii neîncetat cântă, sunt păsări care laudă pe Dumnezeu cu cântările lor şi pomi cu fel de fel de roade. Am găsit eu o cărticică unde spunea aestea, că acolo nu se numără anii, nu este durere ori scârbă, numa’ bucurie şi veselie cu Dumnezeu şi cu îngerii.

De aceea să avem smerenie şi dragoste şi răbdare şi tăcere şi mulţumire pentru toate câte ne dă Dumnezeu, şi să nu ocărâm pe nimeni. Să zicem: Iartă-i, Doamne, pe toţi şi mă iartă şi pe mine, păcătosul. Tu eşti bun, Doamne, toţi îs buni, călugări, da’ numa’ eu sunt un păcătos, şi Dumnezeu face milă cu noi.

S-o fericim pe Maica Domnului, că ea ne-a ajuta la toate. Eu îi pun pe fraţi să citească în fiecare seară câte o catismă din Psaltirea Maicii Domnului, că spune acolo: acel care a ceti apăi Ea şi la moarte o să se arate la aceia şi o să-i ajute să treacă vămile. Să ne rugăm la Maica Domnului, la Preasfânta Treime şi la toţi sfinţii. Să ne temem de foc, să ne ferim de patimi şi de toate relele ca de foc ş-apăi Maica Domnului ne-a păzi şi ne va dărui viaţă veşnică.

(Material realizat de maicile de la mănăstire Paltin, partea I)

Sursa: https://www.atitudini.com/