Binecuvântare pentru Moldova! Moaştele Sfântului Apostol Andrei cel Întâi Chemat vor fi aduse spre închinare la Catedrala Mitropolitană “Naşterea Domnului” din Chişinău

Iubiţi întru Hristos fraţi şi surori,

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Mitropolit Vladimir, miercuri, 13 decembrie 2017, la Catedrala Mitropolitană “Naşterea Domnului” din Chişinău vor fi aduse spre închinare de la Schitul Sfântul Andrei (Sf. Munte Athos, Grecia) – Moaştele Sfântului Apostol Andrei cel Întâi Chemat (osul mâinii sfântului răspândind bună mireasmă), care se vor afla în incinta sfântului lăcaş până la sărbătoarea Nașterii după trup a Domnului nostru Iisus Hristos.

Îndemnăm cu drag credincioşii din de Dumnezeu păzita țara noastră – Moldova, pentru a veni și a da cinstirea cuvenită acestui mare sfânt şi încreştinător al pământurilor noastre.

***

Sf. Apostol Andrei a fost din Betsaida, orăşel pe malul lacului Ghenizaret, fiul lui Iona, din Galileea, şi fratele lui Petru, primul dintre ucenicii Domnului Hristos. Înainte de a fi Apostol al Domnului, Sfântul Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Dar, dacă a auzit, a doua zi după Botezul lui Iisus în Iordan, pe dascălul său Ioan, arătând cu degetul către Iisus şi zicand: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan, 1, 29), Sfântul Andrei, lăsându-l pe Ioan, a urmat după Hristos, zicând fratelui său Petru: „Am găsit pe Mesia, care se tâlcuieşte Hristos” (Ioan, 1, 41). Şi astfel, l-a tras şi pe Petru spre dragostea lui Hristos. Drept aceea, Sfântului Andrei i se mai spune şi Apostolul cel dintâi chemat al Domnului. Şi se află în Scriptură şi alte multe învăţături despre dânsul.

Din zilele acelea, ca şi ceilaiţi Apostoli, Sfântul Andrei a urmat Mântuitorului, însoţindu-L pe drumurile Ţării Sfinte, adăpându-se din izvorul nesecat al dumnezeieştilor descoperiri pe care le aducea Mântuitorul. A fost martor faptelor minunate săvârşite de Domnul, s-a împărtăşit din cuvântul dumnezeiesc, dătător de viaţă, al credinţei celei noi întemeiată de Hristos, şi, mai presus de toate, a văzut Patimile Domnului, a plâns moartea Lui pentru noi şi s-a întărit în credinţă, în ziua Învierii.

La rândul ei, Tradiţia Bisericii ne spune că, după Înălţarea Domnului la cer şi după Cincizecime, Apostolii au tras la sorţi şi au mers în toată lumea, pentru propovăduire. Atunci, acestui întâi chemat, i-a căzut sorţul să meargă în Bitinia, Bizantia, Tracia şi Macedonia, cu ţinuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre şi Scitia (Dobrogea actullă) şi până în Crimeia. Însă, a umblat în aceste locuri nu în grabă, ci, în fiecare, zăbovind şi răbdând multe împotriviri şi nevoi, pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Hristos. S-a întors la urmă din nou in Bizantia, hirotonind acolo episcop pe Stahie şi, străbătând celelalte ţări, a ajuns la ţinutul Peloponezului, unde pe mulţi i-a tras de la idoli la Hristos. Tot din Tradiţie, mai ştim că Sfântul Andrei a avut şi un sfârşit de mucenic, fiind răstignit, la Patras, lângă Corint, cu capul în jos, pe o cruce în formă de X, căreia i s-a spus „Crucea Sfântului Andrei”.

Dumnezeului nostru Slavă!