Eşecurile raţiunii (I): Rătăcirile raţiunii fără Dumnezeu

Motto: „Fără Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15, 5)

Oricât de raționali am fi, nu putem face nimic bun fără Dumnezeu. Viața și istoria ne demonstrează acest fapt. Rațiunea, deşi, vorba lui Descartes, este o facultate umană unică, fără Hristos duce la dezastru.

Prin schisma din 1054, Biserica Romei a căzut din har, iar apoi a început să meargă pe o cale mai raționalistă. Totuși, în ciuda accentului pus pe rațiune, lipsa lui Hristos a dus la extreme si rătăciri catastrofale.

În Occidentul catolic au apărut două curente atee: umanismul şi iluminismul. Tot acolo a apărut protestantismul, care în următoarele secole s-a divizat în mii de grupări, creștinismul ajungând mai dezbinat ca niciodată în istorie. De menționat faptul că Luther, deși a apelat la Biblie, a ignorat fenomenal făgăduințelor, existent în creștinismul primar și menționat în Faptele Apostolilor (Fapte 18, 18; 21, 23), căci altfel n-ar fi afirmat că monahii sunt liberi să renunțe la jurămintele monastice.

Catolicismul, oricât de rațional s-ar considera, a introdus în doctrina sa elemente care n-au nicio bază în tradiţia creştină de până la 1054. Unul dintre acestea este Imaculata Concepţie, idee pe care n-o găsim în Scriptură şi la niciun Părinte bisericesc de dinainte de schismă.

Un alt lucru ilogic este uşurarea radicală a postului. În timpul acestuia, catolicii se abţin doar de la carne. Acest liberalism se bazează pe faptul că ar fi mai bine ca omul să mănânce mâncare animală, dar să se preocupe de viaţa spirituală şi să facă fapte bune decât să se abţină de la mâncare, iar în realitate să ducă o viaţă fără legătură cu principiile creştine. Această despovărare  a postului, deşi caută justificări obiective şi rezonabile,  este însă incompatibilă cu Scriptura, căci după cum scrie în Faptele Apostolilor, creştinii posteau. Evangheliile de asemenea vorbesc despre post şi fără îndoială că posturile de care vorbeşte Biblia nu constau doar în abţinerea de la carne. Mie, de exemplu, nu mi-e greu să renunţ să mănânc carne timp de un an, în condiţiile în care am voie să mănânc toate celelalte alimente.

Ce este mai iraţional decât doctrina protestantă a predestinării sau decât ideea, chipurile bazată pe Biblie, cum că Dumnezeu mântuieşte pe cine vrea El, indiferent de voinţa omului? Ce e mai iraţional decât ideea adventiştilor de ziua a şaptea cum că sâmbăta este ziua de odihnă a creştinilor, când aproape toate celelalte confesiuni ţin duminica? Ce e mai iraţional decât antitrinitarismul iehoviştilor, în momentul în care tot restul creştinismului a crezut de două milenii în Sfânta Treime? Oare a fost creştinismul în tot acest timp în înşelare şi apostazie? Nimic mai ilogic şi anti-scripturistic decât o asemenea idee. Nimic mai nefiresc decât un creştinism fără post, având în vedere faptul că el este prezent în Noul Testament şi în primele scrieri creştine. Nimic mai iraţional decât ateismul, când tot universul dă mărturie despre existenţa lui Dumnezeu. Nimic mai iraţional decât areligozitatea, având în vedere mărturiile despre miracolele religioase.

Nu toate minunile, precum se ştie,  sunt făcute de Dumnezeu. Şi demonii pot face miracole. Însă existenţa acestora dovedeşte existenţa unor forţe nevăzute şi anormalitatea ateismului. De unde şi concluzia că raţiunea fără Dumnezeu este iraţională.

Cristian Bogatu

– va urma –