Calea cea grea a dragostei

Droagostea toate le rabdă. (I Corinteni 13,7)

Este uimitor faptul că, în imnul pe care-l înalţă dragostei Apostolul Pavel vorbeşte despre lucrurile de la care aceasta se înfrânează. Începe cu cuvintele „dragostea îndelung rabda” şi termină cu „iubirea toate le rabdă”. În esenţă, este aproape acelaşi lucru, dar ni s-ar fi părut mai firesc să se vorbeasca de ceea ce poate îndura. De ce să nu-i fie lăudate răsunătoarele nevoinţe, piedicile biruite, minunile săvârşite? Şi totuşi, Apostolul Pavel are dreptate.

În calea rămasă în umbră, nebăgată în seamă şi anevoioasă se cuprinde măreţia nevoinţei, iar anevoioasa cale a dragostei este îndelunga răbdare. Într-un moment de entuziasm, de insufletire, suntem gata de orice jertfă, dar nu în vârtejul agitatiei entuziaste se află piatra de încercare a dragostei; adevărata dragoste îşi dovedeşte puterea în viaţa de zi cu zi, pe care nimeni n-o bagă în seamă–şi-o dovedeste prin lacrimi fierbinti pe care nu le zăreşte nimeni, prin sacrificiul făcut în taină, după o crâncenă luptă sufletească.

Va rezista dragostea ta măruntelor iritări zilnice? Vei rezista văzându-te neînţeles, osândit pe nedrept? Vei rezista când nu îţi răspunde nimeni, ci eşti întâmpinat peste tot cu o tăcere răuvoitoare? Vei rezista în deplină singurătate, respins de toţi? Dacă dragostea ta nu va muri nici atunci, ea va fi cu adevărat vrednică de lauda Apostolului Pavel.

Din Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului, Editura Sophia, p.327