Calea Postului Mare: ziua a XXXII-a. Dă-ne, Doamne, inimă iertătoare, deci iubitoare!

Ploaia liniștită de care avem parte parcă absoarbe praful agitației cotidiene și așterne și o liniște lăuntrică. Plimbarea pe această vreme e cea mai indicată. Prospețimea aerului îți deschide a doua respirație.

Nu mai este nicio grabă, toți pășesc în ritmul stropilor, savurând din această vlagă, de care este însetat nu doar pământul, dar și sufletul. Și înțelegem că toate pornesc de la liniștea noastră, de la acea pace, echilibru, armonie pe care urmează să le aducem în viața noastră. Umplându-ne cu dragoste sufletul, o răspândim și în jur. Iar răspândind-o, dobândim și mai multă. Doar în liniște și împăcare suntem în stare să ne adunăm la rugăciune, să-l auzim pe aproapele care ne vorbește, să lecturăm ceva ziditor și să ne pătrundem de cele citite, să confecționăm ceva util…

În ultima vreme descoperim din ce în ce mai multă lume agitată și frustrată, oameni care nu pot comunica și nici nu aud ce li se comunică, pe care nici măcar nu știm de fiecare dată cum să-i liniștim și să-i ajutăm.

Zilnic intră în sfântul locaș oameni care nu-și găsesc liniștea, care nu iartă, invidiază, caută să se răzbune, bârfesc, adică seamănă ură și gâlceavă. Și, până când nu-și găsesc pacea interioară, nu iartă, nu ajung la adevărata dragoste, trăiesc într-un infern lăuntric. Răul sub toate formele îi macină, îi roade mai aprig decât un cancer.

Îmi amintesc în acest sens de cuvintele Părintelui Selafiil de la Mănăstirea Noul-Neamț, care zicea: „Smerenia este să ierți pe toată lumea.”. Cred că tocmai această smerenie ne lipsește. Și nu putem ieși din mrejele păcatelor și ale fărădelegilor. Smerindu-ne am dobândi alți ochi, alte urechi, un altfel de inimă. Și am spori bunătatea.

„Când vezi că oamenii păcătuiesc într-un fel sau altul față de tine, de Domnul, de semeni și față de ei înșiși”, ne sfătuiește Sfântul Ioan de Kronștadt, „nu te înverșuna cu ură împotriva lor, fiindcă și fără tine este destulă ură pe pământ, ci compătimește-i, iartă-i din toată inima când te jignesc și spune în sine: „Doamne, iartă-le lor – fiindcă i-a năucit păcatul – că nu știu ce fac” (Luca 23, 34)”.

Dă-ne, Doamne, inimă iertătoare, deci iubitoare!

Preot Octavian Moșin