Campania „Copiii LGBT în școala ta”. O vom suporta și pe aceasta?

În mod firesc, orice persoană normală nutrește o atitudine negativă față de însăși ideea propagandei LGBT în școli, nemaipomenind de atitudinea față de campania respectivă care deja practic a început. Altă vorbă e că criteriile de normalitate în țara noastră sunt treptat, pe măsură ce Moldova este atrasă în așa-zisa lume a Occidentului, nu doar estompate, ci distorsionate, pervertite și stoarse de sens.

Se încearcă în toate felurile a ne convinge că negrul este alb, că dictatura unui partid este egală cu democrația, că provocările împotriva opiniei majorității sunt un indice al toleranței. Vor să ne impună să credem că ceea ce în societatea moldovenească timp de secole a fost considerat ca ceva rău este de fapt un lucru bun.

Acest tip de inversiune, de schimonosire a sensurilor își are și latură invizibilă; persoanele credincioase înțeleg bine despre ce este vorba. Continuă aceiași luptă de secole dintre bine și rău, dintre Dumnezeu și diavol. Iar în prezent această luptă trece prin sufletul fiecăruia dintre noi.

Am vorbit în repetate rânduri despre politica inadecvată a actualei guvernări, a regimului antipopular al președintelui Maia Sandu și a PAS, astfel că nu sunt deloc surprins de faptul demarării campaniei „Copiii LGBT în școala ta” anume în timpul de față. Îmi amintesc cu câtă bucurie, în ziua ratificării de către Parlamentul Republicii Moldova a așa-numitei Convenții de la Istanbul, Maia Sandu a relatat despre această „realizare” la un forum internațional online dedicat ideologiei de gen – o ideologie a dezumanizării, a distrugerii omului care este chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Avem de-a face cu două verigi ale unui singur lanț.

În ultimul timp, la noi în discursul oficial, în mass-media moldovenească se vorbește mult despre războiul din Ucraina, despre agresiunea Rusiei etc. Dar nu se vorbește deloc despre războiul care se poartă împotriva noastră, a locuitorilor Moldovei de către Occidentul colectiv. Despre războiul care este unul duhovnicesc și care urmărește scopul să ne desprindă de Dumnezeu, de credința strămoșilor noștri, de Biserica Ortodoxă, de tradiție.

Îmi este trist s-o recunosc, dar chiar și în mediul nostru ortodox despre acest fel de război se vorbește foarte puțin. Fiind capturați de fluxul zilnic de informații ce le sunt vârâte în cap de televiziunile autohtone, devenind victime ale războiului informațional, creștinii noștri discută în contradictoriu despre evenimentele sângeroase din statul vecin, însă preferă să tacă despre războiul purtat contra noastră. Oare ce poate însemna o asemenea tăcere? Este orbirea noastră duhovnicească? Sau ipocrizia noastră? Sau nedorința de a ne certa cu cei de la putere?

Or, este evident că acest război împotriva noastră este purtat de către așa-zisa elită naționala, de o elită coruptă, de către politicienii moldoveni care s-au vândut Occidentului până în măduva oaselor. Și acest război nu a început odată cu venirea la putere a celor de la PAS, ci mult, mult mai devreme – din momentul în care noi, moldovenii, am crezut că putem ajunge „în Europa”. Sau chiar încă mai devreme, când am început să luăm cu împrumutul, fără a ne gândi la consecințe, bani de la Occident – sute și sute de milioane de dolari și euro. Condamnând astfel generațiile viitoare – copiii, nepoții, strănepoții noștri – la cee ce se numește robie financiară.

În acest război contra Moldovei care durează deja de trei decenii, noi – fără să ne dăm seama, amăgindu-ne pe noi înșine – am pierdut deja multe bătălii. Am suportat multe palme. Inclusiv palmele care au fost trase credinței noastre ortodoxe.

Acum, cu această propagandă LGBT în rândul copiilor, a început o nouă bătălie. O vom pierde și pe ea? Nu stiu.

Dar știu un lucru – trebuie să opunem rezistență. Să rezistăm spiritual, cu nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu, și să rezistăm ca cetățeni. Ar fi minunat dacă ne-am putea uni, astfel încât dezacordul nostru să ia forma unei forțe sociale. Insă și în cazul în care nu se va reuși unirea – din cauza că societatea noastră este atomizată, că fostele legături sociale s-au rupt, că suntem izolați social unul de celălalt, – atunci, cel puțin, să fim uniți sub forma unui protest verbal al fiecărui.

Este important să nu fim de acord cu toată această pacoste duhovnicească, să nu o acceptăm ca normă. Este important să nu tăcem. Așa ne vom salva. Ne vom păstra ca personalități. Ca chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

Victor Josu, www.traditia.md