Când, unde, cât și cum să ne rugăm ?

Să ne rugăm neîncetat, dar în special la orele 12, 15, 18, 21, 24, 3, 6 si 9. Rugăciunea care se face în acelasi timp, în mai multe locuri si de către mai multi crestini, ne va curăta, va sfinti si va schimba duhul tării.

Înainte de a dormi, să spunem „Rugăciunea lui Iisus” pe respiratie, să spunem Crezul si să ne însemnăm cu Sfânta Cruce. În acest fel, darul Duhului Sfânt si Îngerul păzitor ne vor acoperi si sfinti.

Dacă, în loc să ne rugăm, vom citi cărti „usoare” si ne vom uita la filme blestemate, mintea noastră se va spurca si vom avea visuri desfrânate si duhul desfrânării ne va spurca în timpul somnului.

Cei care vin si se roagă la Sfintele Mănăstiri, vor reaprinde mai tare focul Duhului Sfânt în inimile lor. Trebuie să ne rugăm neîncetat, pentru că neîncetat suntem ispititi de patimile trupului si ale sufletului, de către oameni si de către diavoli. Când ne rugăm, Harul Duhului Sfânt vine si îndepărtează ispitele care vin asupra noastră.

Si, după cum spune un cuvios Părinte: „Când oala de mâncare se află pe foc, nu se apropie de ea musca, dar când se răceste, vine musca si se asează în ea. Tot astfel si de crestinul care este aprins cu focul Duhului Sfânt, nu se apropie musca (diavolul)”.

Cel mai mult luptă diavolii pe crestinii care se roagă. Orice crestin, când se roagă, poate observa cu mintea pe diavoli, care caută să-l întrerupă de la rugăciune, rătăcindu-i gândurile în toate colturile lumii si la toate păcatele pe care le-a făcut sau pe care le-ar putea face.„Căci stie diavolul că nimic nu-l luptă mai tare, decât rugăciunea, cea către Dumnezeu” (Avva Agathon, Pateric Egiptean, p.25).

În afară de slujbele Bisericesti, trebuie să-ti dedici anumite momente, special pentru a practica „Rugăciunea lui Iisus”. Să începi putin câte putin si să continui potrivit cu zestrea duhovnicească si harul ce-l simti. Se poate începe prin rostirea rugăciunii o jumătate de oră înainte de răsăritul soarelui si o jumătate de oră seara, înainte de culcare. Este necesar să existe un program statornic, care să nu fie călcat în nici un chip, nici măcar pentru lucruri bune. Este necesară, de asemenea, si o încăpere linistită si izolată, unde să nu se audă zgomote si acolo să începi si să lucrezi „Rugăciunea lui Iisus”.

La început trebuie să-ti încălzesti inima sau să citesti o lucrare a Sfintilor Părinti, din care să ne adunăm si să ne smerim. Apoi, fie cu buzele sau cu mintea, sau cu inima, potrivit cu nivelul nostru duhovnicesc, să spunem „Rugăciunea lui Iisus”. Cu timpul, momentele acordate „Rugăciunii lui Iisus”, se vor mări si vor îndulci inima si vei tânji după ele.           Dar la început avem nevoie să ne silim pe noi însine să spunem rugăciunea, chiar si pentru scurt timp. Ne va face mult bine. Este însă suficient ca să ne rugăm putin timp? Nu este suficient, dar când există dorintă si smerenie, Dumnezeu împlineste ceea ce lipseste rugăciunii. Pentru că dacă Dumnezeu arată atâta milostivire pentru căderile noastre, nu va fi el nespus de milostiv cu noi, în strădania noastră de a ne curăta si sfinti ? Dumnezeu va împlini orice lipsă a noastră.

Pentru că cei din lume sunt ocupati cu multe griji, se poate ca într-o oră de rugăciune să se bucure de mai multă binecuvântare decât multe ore, ale unui călugăr pustnic.

Să stii că în timpul „Rugăciunii lui Iisus”, diavolul îti va aduce multe ispite, ca să te întrerupă. Dar, mai trebuie să stii că Dumnezeu te încearcă prin aceste ispite, ca să vadă dacă ai într-adevăr vointa să lucrezi „Rugăciunea lui Iisus”. În asemenea cazuri, dacă te silesti, Dumnezeu va veni în ajutorul tău si va îndepărta toate greutătile. Multe din gândurile, chiar si cele bune, din timpul rugăciunii, pot veni de la cel rău. Dacă diavolul îsi dă seama că suntem gata să părăsim „Rugăciunea lui Iisus”, pentru alte lucrări, chiar dacă sunt bune, ne va aduce în minte multe asemenea gânduri, în momentul în care ne rugăm ca să ne amânăm rugăciunea.

Se întâmplă, uneori, să ne întoarcem la chiliile noastre obositi, după ce am muncit mult si ne-am cheltuit întreaga energie pentru slujirea fratilor. Ce ar trebui să facem în astfel de cazuri? În nici un caz, nu ar trebui să renuntăm la „Rugăciunea lui Iisus”. Sfântul Simeon Noul Teolog ne sfătuieste ca, în nici un caz, slujirea fratilor să nu fie motiv de a ne lipsi de „Rugăciunea lui Iisus”, deoarece atunci pierdem multe. Nu trebuie să găsim niciodată scuze, ca să amânăm rugăciunea. „În slujire, osteneste pe măsura puterii tale, iar în chilia ta nevoieste-te în rugăciune, cu smerenie, priveghere si lacrimi neîncetate. Si să nu ai în minte că astăzi am trudit peste puteri si deci să scurtez rugăciunea, pentru oboseala trupului. Fiindcă, îti spun că nu contează cât te ostenesti pentru altii, peste puterile tale, căci a te lipsi de asa ceva atât de important cum este rugăciunea, mare nesocotintă este”.

O jumătate de oră cu „Rugăciunea lui Iisus”, valorează cât trei ore de somn adânc, de odihnă. Rostirea îndelungată a „Rugăciunii lui Iisus”, odihneste pe om si-l linisteste. Chiar si din acest punct de vedere, este o doctorie odihnitoare pentru trup.

Multi frati au necazuri si suferă pentru că lucrează mai mult cu ratiunea, decât cu inima. Se chinuiesc căutându-si gândurile, pe când, dacă trăiesc în har, gândurile vin pur si simplu. De aceea, se ceartă fratii si nu au pace, iar atunci când sunt nedreptătiti se mâhnesc si nu se bucură potrivit poruncii lui Hristos, deoarece nu au nici o legătură cu „Rugăciunea lui Iisus”.

Să nu considerăm „Rugăciunea lui Iisus” ca pe ceva ocazional, ci drept însăsi viata noastră. Oriunde vei fi, pe stradă, în masină sau în orice altă parte, să spui „Rugăciunea lui Iisus”: „Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă pe mine păcătosul” si „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieste-mă”. Trebuie să ne miscăm înlăuntrul rugăciunii. Iar teologia si predica să ni se nască, înlăuntrul atmosferei celei sfinte. Trebuie să avem propriul program, pe care să-l respectăm în fiecare zi. Când trăim în acest fel, lumea are folos peste măsură.

Aceia care au întelegerea unui călugăr, simt nevoia să primească binecuvântarea, orice lucrare ar avea. Si în toată viata lor să se încredinteze unui povătuitor duhovnicesc, pentru ca acesta să vegheze asupra lor si să-i îndrepte în tot ceea ce fac. Ar trebui să mergem des la Sfânta Liturghie, pregătiti asa cum se cuvine, si să ne împărtăsim cu Preacuratele lui Hristos Taine.

Sfânta Evanghelie ne învată cum si cât timp trebuie să ne rugăm. Când Domnul nostru Iisus Hristos le-a spus Sfintilor Apostoli: „Simone, Simone, iată Satana v-a cerut ca să vă cearnă ca pe grâu. Iar Eu m-am rugat pentru tine ca să nu piară credinta ta” (Matei 31, 32) Sfântul Apostol Petru a răspuns: „Doamne, cu Tine sunt gata să merg si-n temnită si la moarte”. După aceasta, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a mers în Grădina Ghetsimani ca să se roage, înainte de Sfintele Sale Patimi. Firea Umană a Mântuitorului nostru Iisus Hristos trebuia să fie întărită înainte de Sfintele Patimi. În timpul rugăciunii Sale, un înger s-a arătat si-L întărea (Matei 22, 43). Domnul Iisus Hristos „Fiind în chin de moarte, mai stăruitor se ruga. Si sudoarea Lui s-a făcut ca picăturile de sânge care picurau pe pământ. Si ridicându-se din rugăciune, a venit la ucenicii Lui si i-a aflat adormiti”. Si le-a zis: Privegheati si vă rugati, ca să nu intrati în ispită (Matei 26). Pentru că nu s-au putut ruga, puterea Dumnezeiască nu i-a întărit si în fata ispitelor, Sfintii Apostoli s-au lepădat de Mântuitorul Iisus Hristos. În fata ispitelor, a atacurilor diavolesti, a mortii nu putem rezista, dacă nu suntem întăriti de Puterea Dumnezeiască. Iar Puterea Dumnezeiască nu ne întăreste, dacă nu ne rugăm.

Prima conditie pentru a practica „Rugăciunea lui Iisus: Împacă-te cu aproapele tău ! (Matei 5, 23-25).Cu privire la loc: este Biserica si camera ta:“Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta si, închizând usa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns…” (Matei 6,6)

 În liniste totală. În singurătate. Totodată, se întelege si interiorizarea în rugăciune care să-si găsească trăire, în suflet cu sârguintă, în minte cu întelegere si în inimă cu simtire afectivă; cum zice Domnul: “Împărătia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru” (Luca 27, 21).

Cum să ne rugăm? Domnul Iisus ne învată: “Asa să vă rugati: “Tatăl nostru…” “. Deci zicem la început „Împărate Ceresc”, „Sfinte Dumnezeule”, „Prea Sfântă Treime”, „Tatăl nostru…”. Si apoi  “Rugăciunea lui Iisus” (Tes. 5, 17).

Stăm în genunchi sau pe un scăunel (înăltimea de cca. 30 cm) si începem să rostim “Rugăciunea lui Iisus”, zicând rar “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă pe mine, păcătosul”, cu căintă si smerenie (căci suntem păcătosi), concentrati numai la aceste cuvinte, pe care le zicem cu întelegere si nu gândim la nimic altceva (nici bine, cu atât mai mult la cele rele).

În timpul exercitiului de rugăciune încetează orice miscare. Nu căutati senzationalul. Feriti-vă de orice imaginatie, vedenie si vis de la diavol. Nu închideti ochii! Durata exercitiului pentru începători este de 10-15 minute.

Multi dintre monahi si multe dintre monahii sunt râvnitori pentru a avea practica rugăciunii continue. Ar rosti rugăciunea pustnicului “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mântuieste-mă pe mine, păcătosul” mereu, dar se plâng de nereusită. Care e cauza? N-au persistentă. N-au statornicie si stabilitate în actiune. Aceasta e o actiune bună si sfântă pentru tot crestinul. E o nevointă care face parte din principala trăire de monah. Si tu n-o iei în serios, ci superficial. Ia aminte căci nici o meserie sau profesie nu se învată numai să încerci, ci trebuie să începi si să ai continuitate din an în an si să te ridici din treaptă în treaptă. Altfel, nu reusesti. Deci să nu zici: hai să încerc să mă deprind si eu cu rugăciunea inimii. Ci, hai să încep rugăciunea inimii si să ajung practicant al rugăciunii continue. Că de încercat a încercat si Iuda si a dat înapoi.

Urmează zilnic acest exercitiu de 10-15 minute, de 2-3 ori pe zi, si te vei bucura de rezultate, sporind în rugăciune si viată de evlavie. Si în cursul zilei, de câte ori îti vei aduce aminte, de esti la muncă, la birou, sau pe cale, vei zice: “Doamne, Iisuse…”. Iar după un timp, vei observa că si atunci când îti faci pravila particulară sau atunci când participi la cele 7 laude, vei observa că te poti coborî cu mintea în inimă si vei realiza calitatea rugăciunii, lucru pe care îl dorim.

Nu mai zice că nu e pentru tine – căci esti păcătos. Începe de acolo, din starea cea mai de jos unde te afli si te va ajuta Hristos. Înlătură trândăvia si adaugă nevointă peste nevointă si vei reusi. „Dă-mi vointă să-ti dau putere” zice Domnul. Îndrăzniti, Eu am biruit lumea – păcatul, zice iarăsi Domnul. (In. 16, 33)

Sursa: rugulaprins.go.ro