Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Simeon Stâlpnicul

Al răbdării stâlp ai fost, râvnind părinţilor celor mai dinainte, cuvioase; lui Iov întru patimi, lui Iosif întru ispite şi vieţii celor fără de trup, tu fiind în trup, Sfinte Simeon, părintele nostru; roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Învredniceşte-mă, o, purtătorule de Dumnezeu, Sfinte Simeon, ca şi cu organul cel putred al limbii să alcătuiesc ţie cântare; şi cu rugăciunile tale dăruieşte-mi lumina cunoştinţei cea de Dumnezeu învăţată.

Înţelepciunea ta, părinte, au cunoscut-o perşii, etiopienii, indienii, sciţii şi mulţimea arabilor şi au preaslăvit pe Hristos, Cel prin tine Preaslăvit.

De dar duhovnicesc te-ai umplut, căci de la staulele păstoreşti, ca Iacov, ca David şi ca Moise, mare povăţuitor te-ai arătat, fericite, turmelor celor cuvântătoare.

Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Bucură-te, ca Una care ai încăput în pântecele tău pe Dumnezeu Cel Neîncăput. Aceluia roagă-te să izbăvească din nevoi pe cei ce te laudă pe tine.

Cruce însemnând Moise în drept cu toiagul, Mare Roşie a despărţit-o lui Israel, cel ce pedestru a trecut-o. Iar de-a curmezişul lovind-o, a împreunat-o împotriva carelor lui Faraon, deasupra înscriind nebiruită armă. Pentru aceea, lui Hristos să-I cântăm, Dumnezeului nostru, că S-a preaslăvit.

Izbăvindu-te de năvălirea cea viforoasă a duhurilor, la locaşul cel de mântuire ai năzuit, Sfinte Simeon, din care şi viaţa cea neîmbătrânită ai câştigat.

Cu totul ţi-ai plecat cu bucurie urechile, întru tot fericite, către ascultarea Stăpânului, Cel Ce te-a fericit şi aşa ai aflat fericita petrecere.

Primind seminţele Cuvântului în brazdele inimii tale, cu adăparea lacrimilor, spic înmulţit de fapte bune lui Hristos ai secerat.

Ai zămislit în chip de negrăit pe Mântuitorul şi Domnul, Cel Ce ne-a mântuit din nevoi pe noi, cei ce în adevăr te cinstim pe tine, Dumnezeiască Mireasă.

Toiagul spre închipuirea Tainei se primeşte, căci cu odrăslirea a ales preot; iar Bisericii celei mai înainte neroditoare, acum a înflorit lemnul Crucii, spre putere şi spre întărire.

Nu pe nisip, preafericite, ci întru adânci ostenelile tale, punând temelia nevoinţei, ai zidit turn neclintit de fapte bune.

Cu frica Duhului ţi-ai pătruns trupul tău cel mult trudit de legături, fericite. Pentru aceea, funia cereştii moşteniri ai câştigat.

Izgonitu-s-au patimile cele ascunse, spăimântându-se de străduirea trupului tău ce a suferit în gunoi cu viermi, fericite.

Urmând Celui Ce de bunăvoie a suferit moartea cea dătătoare de viaţă, pe tine însuţi de viu în groapă întunecoasă te-ai închis, cuvioase.

Pe Dumnezeu pe Care L-ai născut, Preacurată Marie, roagă-L totdeauna să dăruiască robilor tăi iertare de greşeli.

Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Ca pe Daniel oarecând din groapa fiarelor, arătându-ţi-Se, Sfinte Simeon, nevătămat pe tine te-a scos.

Pe tine cu totul dându-te Domnului, ai suferit supărările cele potrivnice, lapoviţa, gerul şi zăduful.

Nou Moise şi Ilie te-ai arătat, fericite. Ca un post de patruzeci de zile, toată viaţa ta cu o hrană petrecându-ţi, cuvioase.

Legăturile lanţurilor ca o ghirlandă de aur ţi-au fost socotite, Cuvioase Simeon şi cu Dumnezeieşti aripi spre cer ai călătorit.

Roagă pururea pe Fiul Tău şi Dumnezeul nostru, Ceea ce nu ştii de nuntă, Marie Preacurată, să ne trimită nouă credincioşilor mare mila Sa.

O, de trei ori Fericite Lemn, pe care s-a răstignit Hristos, Împăratul şi Domnul, prin care a căzut cel ce a înşelat cu lemnul, înşelat fiind Cel Ce a fost pironit pe tine cu trupul, de Dumnezeu, Care dă pace sufletelor noastre.

De semne şi de minuni făcător, Hristos pe tine te-a arătat şi locaş Dumnezeieştii lucrări, fericite.

Înălţatu-ţi-ai trupul tău, Sfinte Simeon, pe stâlp ca pe cruce. Pentru aceasta, te-ai preamărit împreună cu Hristos, Cel Ce S-a Înălţat pe lemn pentru tine.

Aflând, Sfinte Simeon Minunate, călătoria spre cele de sus, la înălţimea cerească ridică pe cei ce cu credinţă te laudă pe tine.

Biserică a lui Dumnezeu şi Sicriu şi Cămară Însufleţită şi Uşă Cerească, de Dumnezeu Născătoare, credincioşii pe tine te vestim.

În pântecele chitului, Iona palmele întinzându-şi în chipul Crucii, mântuitoarea Patimă mai înainte a închipuit-o lămurit. De unde a treia zi ieşind, a însemnat Învierea cea mai presus de lume, a lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce S-a răstignit cu trupul şi cu Învierea cea de a treia zi lumea a luminat.

Cele de sus căutând şi cu cei de jos împreunându-te şi căruţă de foc stâlpul tău făcându-ţi, printr-însul împreună vorbitor cu îngerii ai ajuns, cuvioase. Cu aceia împreună roagă-te neîncetat lui Hristos Dumnezeu pentru noi toţi.

Deschizând porţile ploii, ai dezlegat seceta celor lipsiţi de umezeală şi pământul, ce se clătina, l-ai liniştit prin rugăciunile tale şi ai învăţat pe popoare să cânte: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Ca un preamare luminător al Bisericii şi soare mult luminător, Sfinte Simeon, pretutindenea razele răspândindu-ţi, ai luminat popoare şi le-ai învăţat să cânte: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Ca nişte ape de pretutindeni pornindu-se noian de oameni, în ograda nevoinţei taie s-au adunat, slugă a lui Hristos, Sfinte Simeon; şi de la tine au învăţat să cânte: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Oarecând în braţele bătrânului, iar acum în tăbliţele inimii tale, cuvioase, cu putere nevăzută Hristos S-a odihnit, Sfinte Simeon. Pentru aceasta ai cântat: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Cu cuviinţă avea să se nască dintru tine, Fecioară Preacu rată, Cel Ce S-a Întrupat mai presus de fire. Căci tu te-ai arătat cu curăţia mai presus decât toţi. Aceluia strigând, cu cântări glăsuim: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Nebuna poruncă a tiranului celui păgân pe popoare le-a tulburat, suflând cu îngrozire şi cu hulă urâtă lui Dumnezeu; însă pe cei trei tineri nu i-a înfricoşat mânia cea de fiară, nici focul cel vâlvâitor; ci, cu duh de rouă aducător ce împotrivă răsuna, împreună cu focul fiind căutat: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi al nostru bine eşti cuvântat.

Depărtându-te de toată dulceaţa cea lumească şi îndurându-te de neputinţa maicii tale, ca un viu te-ai arătat ei după moarte, strigând: pe Domnul lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L în veci.

Pe tânărul cel slăbănog tămăduindu-l, i-ai poruncit a purta pe umerii săi pe Filarh şi l-ai învăţat a lăuda pe Domnul şi a-L preaînălţa întru toţi vecii.

Cel Ce a preamărit pe Iov prin răbdare, putrejunea trupului tău celui rănit în mărgăritar de mult preţ a întors-o, slugă a lui Hristos, Sfinte Simeon şi te-ai preamărit întru toţi vecii.

Pe mai marele tâlharilor cel pierzător, ca şi de demult pe lemn pe tâlharul, l-ai chemat cu rugăciunile Sfântului Simeon, o, Stăpâne! Pentru aceasta, pe Tine Te lăudăm şi Te preaînălţăm întru toţi vecii.

Pe tine, Ceea ce ai auzit de la Înger: Bucură-te! Şi ai născut pe Domnul măririi şi ai răsărit lumii Lumina, toţi te lăudăm şi te preaînălţăm, Fecioară Născătoare de Dumnezeu.

Binecuvântaţi, tineri cei în tocmai cu numărul Treimii, pe făcătorul Dumnezeu Părintele; şi lăudaţi pe Cuvântul Cel Ce S-a pogorât şi focul în rouă l-a prefăcut; şi preaînălţaţi pe Duhul Cel Preasfânt, Care dă viaţă tuturor întru toţi vecii.

Pe tine, cel ce prin înfrânare ai împărăţit peste patimi, Hristos te-a primit, Sfinte Simeon, purtătorule de Dumnezeu, părtaş Împărăţiei Sale; pentru aceasta, cu cântări te mărim.

Învrednicindu-te de darul tămăduitor din visteriile Duhului cele nesfârşite, dai tămăduire celor ce prăznuiesc pomenirea ta, Sfinte Simeon, de Dumnezeu purtătorule.

Călătorind spre cer, cuvioase, prin fapte bune şi nevoinţă pustnicească suferind, la Locaşurile Cereşti ai zburat. Iar acum roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Rug arzând cu foc şi nears, te-ai arătat, Fecioară, zămislind fără de sămânţă pe Dumnezeul şi Mântuitorul lumii, pe Care neîncetat Îl mărim.

Rai de taină eşti, Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat pe Hristos, de Care Lemnul Crucii, cel de viaţă purtător, pe pământ a fost sădit. Pentru aceasta, acum înălţat fiind, închinându-ne lui, pe tine te mărim.

Moartea ce a venit neamului prin mâncarea din pom, prin Cruce s-a stricat astăzi; pentru că blestemul strămoaşei, cel a tot neamul, s-a dezlegat prin Odrasla Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, pe care toate puterile cereşti o măresc.

Cu înfrânarea, cu ostenelile şi cu rugăciunile, sufletul tău pedepsindu-l cu Dumnezeiască cuviinţă, te-ai făcut părtaş mucenicilor, fericite. Daruri de minuni cu adevărat ai câştigat, a vindeca bolile celor ce te cinstesc pe tine cu credinţă. Pentru aceasta şi taberile demonilor goneşti, cu puterea cea dată ţie de sus asupra lor, Sfinte Simeon Preafericite. Iar acum, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Înălţatu-te-ai prin credinţă, părinte înţelepte şi cele vremelnice toate trecându-le cu vederea, lui Hristos ai urmat cu puterea Duhului. Cu înfrânarea ţi-ai topit trupul tău, cuvioase, strălucirea cerească pururea mai înainte văzând. Pentru aceasta, ai şi aflat spre Dumnezeiască suire stâlpul, scară potrivită dorului tău, Părinte Simeon, Preasfinţite. Iar acum roagă pe Hristos, Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.