Casa eparhială din Chişinău – „Un centru de cultură spirituală instructivă”

Casa eparhială (Palatul Mitropolitan, Casa Serafimov) a fost o cladire în stil neobizantin cu 3 etaje din piatră şi cărămida, construită între anii 1910-1911 cu binecuvântarea şi purtarea de grijă a Arhiepiscopului Chişinăului – Serafim Ciciagov.  Avea cea mai bună sală de concert din Basarabia. Primul etaj se dădea în arendă, acolo fiind amplasate diferite magazine şi servicii. Această perlă a urbanismului Chişinăului de la începutul secolului trecut se afla în faţa cladirii guvernului Rep. Moldova din zilele noastre.

Măreaţa clădire din centrul Chişinăului interbelic, a avut de suferit distrugeri mari, în urma celui de-al doilea război mondial, fiind aruncată în aer de către sovietici în 1941, unele surse menţionează anul 1944 drept anul distrugerii definitive a acestei cladiri.

Marele istoric basarabean Nicolae Popovschi  în lucrarea sa Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea sub ruşi, face referire la Casa eparhială – “un eveniment foarte însemnat – zidirea monumentalei case eparhiale.”:

Un alt eveniment foarte însemnat a fost zidirea monumentalei case eparhiale. Nevoia construirii unei asemenea clădiri se simţea de mult. Eparhia ajunsese să aibă mai multe instituţii, însă neavînd o clădire încăpătoare, aceste instituţii erau silite să se adăpostească în localuri incomode — în casa arhierească, în clădirea strimtă a consistorului etc. Ideea lămurită privitoare la construirea unui local încăpător pentru nevoile eparhiale a fost exprimată pentru întîia dată de către congresul din 1908. Spre a veni în ajutor preoţimii, preasf. Serafim i-a cedat, în posesiune de veci, fără plată, cu drepturi de arendă, o bucată de loc din curtea „mitropoliei”, pe str. Alexandru cel Bun din Chişinău, împreună cu casa unde, pînă atunci, locuiau arhiereii vicari. Pentru construirea clădirii, Serafim a obţinut de la sinod, ca împrumut, capitalul mănăstirii Hârjauca118, care era evaluat la suma de 159 122 r. Afară de aceasta, o sumă de 40 000 r. s-a luat fără dobînzi de la diferite instituţii eparhiale. Cu executarea construcţiei a fost însărcinată o comisiune de cinci membri protoiereul Sofronie Cioban, preoţii: Const. Parfeniev, Vas. Humă, Teod. Dubnevici, Const. Ursul şi Boris Bineţchi. Temelia clădirii a fost pusă la 26 aug. 1910, iar în ziua de 18 dec. 1911 măreaţa şi luxoasa clădire a casei eparhiale a fost sfinţită cu o mare solemnitate, cu participarea multor preoţi veniţi din judeţe.
Casa eparhială a avut pentru viaţa bisericească din eparhie mare însemnătate: cu drept cuvînt ea a fost socotită ca „un centru care uneşte turma ortodoxă”. „Un centru de cultură spirituală instructivă”— a spus Serafim în cuvîntarea sa la sfinţirea casei noi,—
„e necesar în Basarabia, pentru toate stările sociale şi pentru toate vîrstele, din cauza stării putrede a spiritelor -din acest timp”.
Casa eparhială are una din cele mai frumoase poziţii din or. Chişinău, fiind situată în centrul oraşului, alături de mitropolie. Clădirea are trei etaje şi subsol. în etajul întîi se găsesc mai multe încăperi destinate pentru prăvălii particulare, în al doilea îşi au sediul unele instituţii eparhiale, în etajul al treilea se găseşte şcoala de cîntăreţi. Clădirea are şi o sală foarte încăpătoare şi luminoasă, unde se ţin conferinţe, se dau concerte etc.
Astfel aranjată, casa eparhială are pentru eparhie o mare însemnătate şi din punct de vedere economic, constituind un izvor de venituri considerabile.

Popovschi Nicolae, Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea sub ruşi. or.  Chişinău, editura Museum, anul 2000. Pag. 253.