Căsătoria – sfinţirea şi întărirea legăturii între bărbat şi femeie

Cununia, Nunta sau Căsătoria este acea Sfîntă Taină prin care se sfinţeşte legătura liberă pentru întreaga viaţă dintre un bărbat şi o femeie, spre a se ajutora reciproc, a naşte şi creşte copii şi a se feri de desfrînare.

Familia bazată pe căsătorie a fost cea mai veche instituţie socială, fiind întemeiată de Dumnezeu în rai: ”Nu este bine să fie omul singur: să-i facem ajutor potrivit pentru el”. (Facerea 2,18) În Noul Testament, Iisus Hristos  participînd la nunta din Cana Galileii, a sfinţit această legătură, ridicînd-o din ordine naturală în ordinea harică. Harul ce se împărtăşeşte prin această Sfîntă Taină a Cununiei este necesar pentru transformarea dragostei fireşti dintre cei doi soţi într-o dragoste spirituală desăvîrşită, pentru menţinerea bunei înţelegeri dintre ei, pentru îngăduinţa şi ajutorarea reciprocă, spre a putea suporta împreună cu curaj şi răbdare  şi a birui toate greutăţile vieţii de familie, dar şi pentru a se împărtăşi împreună de toate necazurile şi bucuriile acestea.      Prin Taina Căsătoriei se revarsă harul divin asupra celor ce se căsătoresc, devenind amîndoi un trup: ”De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amîndoi un trup”. (Efeseni 5, 51), legătura aceasta fiind făcută după asemănarea legăturii dintre Hristos şi Biserică.

Cei ce doresc să se căsătorească, nu trebuie să facă aceasta din ambiţie, sau în vederea avuţiei, sau chiar numai pentru plăceri trupeşti, ci după cuvîntul Apostolului, să o facă ” întru Domnul ”. Ei sunt datori a se conforma în acest caz cu scopurile lui Dumnezeu, căsătoria fiind o stare de care atîrnă fericirea vieţii şi mîntuirea a celor ce voiesc să facă acest pas. Cine se simte după o cercetare serioasă, capabil a împlini datoriile de soţ şi de părinte, trebuie să intre în căsătorie cît se poate de curînd. Sfîntul Ioan Gură de Aur spune că: ”Căsătoria trebuie încheiată de timpuriu (la 20 ani), căci altfel un tînăr, care mai întîi se va aluneca în desfrînare, nu-şi va iubi soţia multă vreme. Curînd după căsătorie va simţi iar dorinţa de dezmerdările curtezanelor”.

Cei căsătoriţi, adică soţul şi soţia, trebuie să trăiască toată viaţa în cea mai deplină dragoste, avînd ca pildă dragostea lui Hristos faţă de Biserică, cum zice Sfîntul Apostol Pavel: ”Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea”.(Efeseni 5,25). ”Iubirea schimbă însăşi substanţa lucrurilor”, zice Sfîntul Ioan Gură de Aur, şi apoi adaugă: ”numai iubirea face din două fiinţe una singură”. Numai iubirea cunoaşte Iubirea absolută, care este Dumnezeu. Numai iubirea uneşte fiinţele cu Dumnezeu şi le uneşte apoi cu celelalte. Darul Duhului Sfînt face din căsătorie ”unire nedezlegată a iubirii”, ceea ce l-a determinat pe Sfîntul Ioan Damaschin să o difinească minunat: ”Căsătoria este Taina iubirii”.

Cei ce se iubesc privesc împreună în aceeaşi direcţie, spre Răsărit, şi zic: ”Fă, Doamne, ca iubindu-ne unul pe altul, să Te iubim pe Tine însuţi”.

De doreşte cineva să se căsătorească trebuie să se informeze cu aspectul de ordin juridic, social şi moral pe care le implică căsătoria:

–         Fiecare bărbat să-şi aibă femeia lui, şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei.

–         Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoriile de soţ, şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat.

–         Nevasta nu este stăpînă pe trupul ei, ci bărbatul, şi la fel bărbatul nu este stăpîn pe trupul său, ci nevasta. Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţ, decît doar prin buna învoire, pentru un timp ca să vă îndeletniciţi cu postul şi rugăciunea, apoi să vă împreunaţi iarăşi ca să nu vă ispitească satana din pricina nestăpînirii.

–         Să nu să se despartă unul de altul.

Demnitatea Sfintei Taine a Cununiei poate fi respectată numai de către soţii care au înţeles pe deplin rostul acestei Taine.

Prot. mitr.  Nicolae Ciobanu