Ce este postul creştin şi ce înseamnă de fapt să postim?

Postul înseamnă pace şi echilibrare energetică

Toată lumea se agită şi se vorbeşte de posturi, la televizor şi-n presă şi acum lumea intră în post aşa cum intră în politică şi în modă, adică din rutină. Postul înseamnă de fapt înfrânare şi rugăciune. Postul trebuie să modifice structural fiinţa prin hrană bogată în vitamine (verdeţuri), prin liniştirea minţii, împăcarea cu tine şi cu ceilalţi prin rugăciune sau meditaţie zilnică şi printr-o schimbare de atitudine interioară şi exterioară. Dacă ţii post ca să intri în canoane şi pentru că aşa cere tradiţia, postul devine un automatism şi nu-i mai simţi valoarea.

Am întâlnit postitori rigizi şi încrâncenaţi, răutăcioşi şi supăraţi la culme pe cei care nu posteau, cu morala creştină ca scut şi limba înveninată pe post de sabie…

Cine a hotărât posturile a fost o minte luminată, fiindcă omul în goana lui după distracţie s-ar fi prăpădit de indigestie prin propria-i lăcomie necontrolată. Şi, strategic acestea au fost puse la naşterea şi moartea Mântuitorului, la naşterea Fecioarei… tocmai ca să îi cinstim pe ei prin post şi rugăciune, să ne echilibrăm şi să ne amintim cine suntem. Pentru că, dacă nu suntem în stare să ne slăvim pe noi, să ne echilibrăm şi să ne respectăm apartenenţa divină, măcar s-o facem pentru aceste fiinţe de lumină. În momentul când conştientizezi că nu eşti o maşină de spălat în care bagi tot timpul rufe murdare şi nici animal la stabulaţie, ci om care ai şansa să te ridici şi să-ţi faci singur un destin luminos, „din umbră să redevii fiinţă”,atunci postul devine o ,,unealtă” simplă prin care te autoşlefuieşti.

Postul înseamnă curățarea sufletului dar şi a trupului

Tot ce faci devine o bucurie, nu o povară şi împleteşti înfrânarea poftelor de toate felurile, cu conştientizarea înaltă, cu supunerea minţii şi ieşirea din obiceiuri rele ca bârfa, judecăţile, nemulţumirea, furia, frica, într-un cuvânt te linişteşti pe toate planurile, abia atunci poţi spune că eşti un postitor. Şi, dacă faci mâncare de post bună şi mănânci de plezneşti, te înfurii pe cei apropiaţi, te cerţi cu vecinii, bârfeşti ce nu-ţi convine, mergi la biserică să vezi cu ce este îmbrăcat unul şi altul, nu se cheamă că posteşti.

Deci una este ritualul şi alta este credinţa.

Credinţa este adânc înrădăcinată în suflet şi este mână în mână cu iubirea. Şi aşa cum snpunea Mântuitorul în Evangheliile Eseniene: ,,Iubirea apără totul, iubirea crede în toţi, iubirea speră totul, iubirea suportă totul, niciodată ea nu se lasă. Iubirea este răbdătoare, iubirea este tandră, iubirea nu este invidioasă, ea nu face rău, ea nu cunoaşte nici orgoliu, nu este crudă, niciodată nu este egoistă, ea este înceată la mânie, ea nu-şi imaginează necredinţa, nu se bucură de nedreptate ci de dreptate.”Deci, aşa cum spuneam, unde există iubire acolo este şi credinţă şi eşti slab atât timp cât te laşi târât de propriile comodităţi, de amânări şi scuze pentru orice neputinţă. ,,Este liber numai acela care trăieşte după cum doreşte să trăiască, care nu este împiedicat în actele sale şi a cărui dorinţe îşi găsesc finalitatea. Acela care nu este împiedicat este liber, dar acela care poate fi constrâns, este în mod sigur un sclav. Dar cine nu este sclav? Numai acel om poate să nu fie sclav care nu doreşte nimic.” Iată un mare adevăr spus de Iisus la vremea sa celor care îl urmau. Atâta timp cât colcăi de dorinţe eşti sclavul lor şi egoul tău se umflă şi îţi dă numai valori proaste. Când însă prin post, meditaţie şi rugăciune supunem egoul şi nu-i permitem să ne acapareze, reuşim să facem ceva bun pentru noi şi pentru cei din jurul nostru. Românul are o vorbă de duh care defineşte exact o stare de lucruri legată chiar şi de post: ,,Cu Dumnezeu în braţe şi cu dracu-n maţe”, cam asta este starea postitorului – impostor. Dacă postul nu reuşeşte să schimbe nimic profund în structura ta, este bun măcar pentru sănătate, fiindcă dă răgaz organismului să se odihnească şi să asimileze mai uşor vitaminele, însă nu ai nici un câştig spiritual din asta. Dar fiindcă am uitat esenţa lucrurilor (a unor lucruri importante) am uitat şi esenţa postului şi esenţa propriei noastre divinităţi!

Postiţi fiecare după cum puteţi, dar încercaţi să nu uitaţi esenţa postului!

Cecilia David

https://www.zenivers.ro/