Ce fel de spitale sunt bisericile?

Există analfabeți care nu știu să citească. Există analfabeți care nu înțeleg ce citesc. Analfabeți funcționali. Și există analfabeți care nu înțeleg ce au citit dar au pretenția că au înțeles. Printre aceștia se numără și unii jurnaliști români. Dacă Biserica se consideră a fi spital de suflete, acești jurnaliști analfabeți se vor grăbi să își imagineze foarfeci și pansamente și seringi, ca în spitale. Fiindcă îngustimea rațiunii și a gândirii, sau reaua-voință, nu acceptă o altă semantică decât cea care justifică propria îndreptățire.

Boală este numai ce nu mă face pe mine bolnav. Spital este numai ceea ce tratează bolile de care eu nu sufăr. Aceasta este îngustimea gândirii jurnalistului analfabet. O îngustime a sângelui, a cărnii, a salivei, a pietrelor, a metalelor prețioase. Fiindcă doar acestea există. Nu există suflet.

Cum nu există suflet, nu poate exista un spital pentru suflet. Nu există ceva ce ar putea fi bolnav fără ca medicii să poată face ceva pentru tine. Nu există ceva ce doar Biserica ar putea vindeca. Jurnalistul analfabet neagă existența acelui ceva care poate acorda competență unui organism pe care îl urăște visceral cu aceiași putere cu care își hrănește propria egolatrie.

Presa românească este bolnavă. Este dependentă de scandal, de vizualizări, de comentarii, de “plăceri” și “împărtășiri” pe rețelele sociale. Presa românească este o prostituată. Publică orice, de orice calitate, oricât de joasă, oricît de promiscuă, oricât de degradantă.

“Vrem spitale, nu catedrale!” strigă sus și disonant cei care consideră “boala” ca fiind un stigmat. Un stigmat pe care ei nu și-l asumă. Ei nu pot fi bolnavi fiindcă se simt bine în pielea lor. Se simt în putere.

Orbul nu vede că este orb. Dacă nu a văzut niciodată și nu i-ar spune nimeni, un orb nu ar ști că este orb. Dacă nu doare, boala nu există. Există oameni care descoperă boli în ultimul stadiu de evoluție fiindcă nu i-a durut nimic până atunci. Se considerau sănătoși. Nu erau bolnavi.

Există boli care dor și există boli care aduc durere celor din jur. Mai cu seamă și în primul rând afecțiunile psihice. Nervozitatea, violența, pesimismul morbid, platitudinea, dependențele de orice fel. Părinții alcolici, părinți violenți, soți agresori, toți acești oameni sunt bolnavi și sănătoși în același timp. Nu există tratament medicamentos pentru o palmă pe care i-ai dat-o copilului, sau că ai țipat la el, sau că ți-ai lovit soția, sau că nu ai zâmbit sau nu ți-ai luat în brațe copilul de două luni, sau că stai peste program la servici fără să fie nevoie, sau că te-ai enervat în trafic, sau că te-ai purtat urît cu o vânzătoare, sau că te-ai uitat după soția altcuiva. Oamenii ăștia sunt sănătoși medical, dar produc multă suferință în jur. La fel ca orice boală.

În ultimii 50 de ani, cu toate progresele în multe domenii ale medicinei, domeniul psihiatriei a făcut puține progese. Afecțiunile psihice, gen depresia și anxietatea, sunt încă foarte frecvente în rândul populației. Numărul sinuciderilor nu a scăzut în pofida creșterii nivelului de trai.

Afecțiunile psihice sunt boli grave, și deși există tratamente medicamentoase, ele nu sunt 100% eficiente și nu vindecă. Mai rămâne un rest. Un rest care poate fi vindecat numai și numai cu tratamentul cu adevărat potrivit pentru o boală psihică (sufletească). Un tratament pentru suflet, suflet creat de Dumnezeu.

Un tratament al speranței și nu al urii și al ignoranței. Ură și ignoranță pe care presa romînească o hrănește din belșug zi de zi.

Un analfabetism ipocrit și vinovat care vede în două iconițe la pieptul unui episcop “kilograme de aur la gât“.

Grija pentru săraci a jurnaliștilor romîni este de o asemănare flagrantă cu grija lui Iuda în pasajul din evanghelie în care o femeie “a irosit” o sumă considerabilă de bani pentru unge picioarele lui Hristos. Acolo unde cineva spăla cu lacrimi picioarele lui Dumnezeu întrupat, Iuda, asemeni “cetățenilor preocupați” de astăzi, vedea un gest pur material, cu niște costuri asociate, un schimb valutar, un troc, o contabilitate, vedea o afacere, vedea cheltuieli și câștiguri, investiție și profit. Atunci, ca și acum, Iuda și-a împachetat ipocrizia în hîrtie de ziar, sub titlul lui “mai bine se dădeau acești bani săracilor”.

Iată ce spune un jurnalist “preapreocupat” de banii care nu se dau orfanilor.

Când România este cel mai sărac stat din Europa vouă vă arde de construcţii?

“Vouă vă arde”. Adică, vrea să spună jurnalistul preocupat, ar trebui sistată orice construcție de orice fel pe termen nelimitat. Până când, eventual, altă țara va fi cea mai săracă din Europa. Adică aici problema nu este dacă ne permitem sau dacă avem nevoie. Problema este că suntem cei mai săraci și ne facem de rușine. Între timp, pot continua investițiile în domeni strategice gen mall-uri și parcuri de distracții. Dar trebuie să înceteze imediat construcția de biserici. Să ne ardă de alte lucruri. Să fim bogați material înainte de a ne pune problema sărăciei spirituale. Mai întîi stomacul și apoi inima.

Când românii se zbat să supravieţuiască cu 500-700 de lei, când avem mii de copilaşi orfani, de pensionari fără ajutor, voi purtaţi kilograme de aur la gât şi vă plimbaţi cu cele mai luxoase automobile!

Rupt din context, ai putea jura că se referă la guvernanți și la marii afaceriști, inclusiv proprietarii trusturilor de presă, inclusiv proprietarii “adevărului” punct ro.

Nu aveţi teamă de capul vostru, Iisus Hristos, care v-a poruncit să miluiţi pe cei săraci, sărmani, bolnavi, orfani şi văduve, iar voi vă preaîngrijiţi de catedrale megalomane?

Iisus Hristos a poruncit foarte multe lucruri. Dar între timp, statul secular și-a asumat rolul Cezarului și al Bisericii și al lui Dumnezeu. Taxează fără drept de apel fiecare cetățean pentru a avea grijă de bolnavi, de orfani și de văduve, de săraci și sărmani. Statul confiscă o parte din veniturile fiecărui cetățean cu promisiunea clară că va îndreptăți cu dreptate celor care au nevoie după nevoie. Între timp, domnule jurnalist teolog, Statul este cel care este responsabil și cel vinovat de starea sistemului de sănătate și asistență socială.

Numai un ipocrit poate reproșa preoților că nu au grijă de orfani sau de văduve. Iisus Hristos a poruncit tuturor ce a poruncit. Nu numai preoților și episcopilor.

Şi toţi aceştia sunt credincioşi ortodocşi ai BOR de care nu vă pasă! Câte porunci a dat Iisus de zidire de biserici sau precis câte biserici a construit Iisus însuşi sau urmaşii săi, Apostolii? Niciuna!

Iisus nu a venit pe pămînt să construiască clăridiri. Activitatea Lui publică a durat 3 ani. A folosi într-un argument numărul de clădiri pe care le-ar fi construit sau nu Iisus, denotă ignoranță și lipsă de discernământ. Și urmașii lui Iisus și ai apostolilor au construit o mulțime de biserici. Mai ales după ce au încetat prigoanele, după ce au încetat a mai fi măcelăriți, așa cum s-a întâmplat și în secolul XX, secolul modernității și al secularismului.

Comparaţia serviciilor religioase cu cele medicale este incorectă, nedreaptă şi imorală.

Și noi care credeam că numai secular-ateii sunt obsedați de comparația biserici-spitale.

Sau haideţi să trimitem un pacient cu fractură deschisă sau unul cu un atac cerebral la preot să-l vindece!!!

Am auzit acest argument, în forme ușor diferite, de o mie de ori în ultimul timp. Credeam că cei care îl propun sunt nu doar ignoranți, ci și incapabili de o elementară distincție a diferitelor aspecte ale realității. Credeam că am de-a face cu oameni incapabili să deosebească dreapta de stânga, sus de jos, alb de negru. Oameni în pragul patologicului psihiatric care deja manifestă inabilități evidente de funcționare socială.

Dar iată că nu. Acest tip de argument este posibil și acolo de unde te așteptai ca argumentele să fie filtrate, să mențină totuși un nivel de rigoare specific jurnalismului profesionist. Dar nu.

Schizofrenia argumentativă este evidentă aici. Pe de-o parte i se reproșează BOR că cheltuie banii care ar trebui alocați sănătății. BOR răspunde că acești bani nu sunt decît 5% din banii alocați în total sănătății. Ca să i se reproșeze BOR că nici măcar nu are dreptul să se compare cu sănătatea fiindcă ea nu asigură servicii medicale. Comparația este imorală și nedreaptă, o spun cei care fac această comparație imorală și nedreaptă.

Ce vrea să spună BOR este că acolo unde 100 lei nu sunt suficienți, 5 lei în plus sau un minus nu sunt cauza insuficienței. Dar, de partea cealală, miezul argumentului nu sunt cei 5 lei. Miezul argumentului este teza că, de fapt, Biserica și activitatea ei sunt practic inutile și fără valoare. Și o spun în numele și din grija celor mulți, a celor care declară exact opusul.

sursa http://avereabisericii.ro