Ce mi-a povestit părintele Silvano Livi despre Andrei Tarkovski

Mi-a povestit Părintele Silvano Livi, în vara anului 2010, în timpul postului Sfinţilor Apostoli,  despre cum l-a cunoscut el pe regizorul rus Andrei Tarkovski, aflându-mă eu în ospeţie la el, la Mănăstirea Sfântului Serafim al Sarovului, ce printre altele se află lângă oraşul Pistoia, la San Felice, pe Via Lizzanello 1, într-un frumos castel din evul mediu târziu toscan, împrejmuit de munţi împăduriţi, pe un loc de o frumuseţe de basm.

Acest castel a fost cumpărat de către Părintele Silvano, după ce a vândut moştenirea părintească, el fiind un nobil florentin veritabil, de viţă veche. Părintele Silvano, când era tânăr, studia la Facultatea de Filozofie din Firenze şi nu-şi bătea deloc capul de cele materiale. Dar între timp, bunica sa, care îl iubea foarte mult i-a lăsat o moştenire de o valoare „frumuşică”. Iar el, cum nu prea îşi bătea capul de cele materiale şi fiind absorbit cu totul de studiul Filosofiei, a lăsat grija averii strămoşeşti, pe seama vechililor. Iar aceştia, italieni get-beget, au făcut „binişor” de şi-au însuşit  lor o mare parte din bani. Părintele Silvano mi-a spus cu tristețe, că dacă nu l-ar fi furat atuncea vechilii aceia hrăpăreți, el nu ar mai fi fost nevoit astăzi, la vârsta de 68 de ani și bolnav, să lucreze profesor de Filosofie, ca să-și poată întreține Mănăstirea… Iar cu „restul” banilor, Părintele a cumpărat mai tâziu acest castel, pentru a face din el o Mănăstire Ortodoxă de bărbaţi, în cinstea Sfântului Serafim Sarovski. Aceasta s-a întâmplat puţin mai târziu, după ce părintele s-a convertit la Ortodoxie, el fiind botezat la naştere catolic. Căci după ce a absolvit Filosofia la Firenze, a intrat la Pontificia Universita Gregoriana, la Facultatea de Teologie, unde printre alți profesori celebri, l-a avut profesor şi pe actualul Papă Benedict al XIV. Tot vorbind noi așa despre Tarkovski, la un moment dat eu l-am întrebat: „Părinte Silvano, dar cum era Andrei Tarkovski?..” La care el schițând o abia perceptibilă umbră de zâmbet și foarte calm, mi-a răspuns: „Era un nevrotico…” La auzul unui atare calificativla adresa marelui regizor (adulat de un noian de cinefili de toate vârstele și naționalitățile), căruia îi port o deosebită stimă și respect, am tresărit. Dar pe dată mi-am amintit, că părintele Silvano, este un adevărat creștin ortodox, călugăr și episcop, iar pe deasupra mai este filosof și… psihanalist… Dar cel mai semnificativ este faptul, că părintele Silvano Livi i-a fost duhovnic lui Andrei Tarkovski, în perioada exilului său occidental și chiar ultimul său duhovnic…

Mănăstirea San Serafino di Sarov

Vedere din curtea interioară.

În această mănăstire, în mica bisericuță ce se vede în profunzimea cadrului acestei imagini, asculta Sfânta Liturghie, se spovedea și împărtășea creștinul Andrei Tarkovski…

Iar după un oarecare moment de profundă tăcere, părintele Silvano mi-a povestit și cum anume a ajuns regizorul rus Andrei Tarkovski, tocmai pe duioasele meleaguri toscane. Printre altele el mi-a spus, că atunci când din cauza prigoanei autorităților sovietice, Tarkovski s-a hotărât să rămână în Occident, consiliul primăriei orașului Firenze a hotărât să-l găzduiască pe marele exilat, oferindu-i în dar o frumoasă vilă florentină, ca prin acest nobil gest, să-și spele oarecum vina exilării lui Dante din Firenze, acum 700 de ani…

Însă lui Tarkovski nu i-a plăcut vila oferită de consiliu și a cerut să-i caute o altă vilă. Edilii imediat au căutat o altă vilă, dar nici aceea nu i-a fost pe plac marelui Andrei Arsenievici… Și așa bieții nobili florentini au căutat timp de căteva luni, tot propunându-i diverse vile, pe care Tarkovski le refuza, pe motiv că nu-i sunt pe plac, până ce una i-a picat totuși cu tronc alintatului regizor rus și el a binevoit să locuiască în această vilă, care astăzi este casă-muzeu Andrei Tarkovski…

La auzul acestei bizare istorii, eu n-am putut să mă abțin și mi-am exprimat deschis indignarea față de gestul obraznic, necreștinesc al lui Tarkovski, în contrast cu bunăvoința consiliului primăriei marii cetăți a culturii universale, a capitalei culturale a evului mediu și a Renașterii. Iar părintele Silvano mi-a explicat comportamentul obraznic al lui Andrei Arsenievici așa: „Tarkovski, a fost unul din geniile, care era conștient că este geniu…”

Dumitru Lăpușneanu