Ce vrei, Tu, Doamne, de la mine acum?

Să nu luăm lista poruncilor și zicem: o împlinesc pe asta și pe asta și pe asta, că s-ar putea să ne fie foate ușor să o împlinesc pe aceea pentru care nu sunt acum pe cruce. De exemplu, porunca „iartă de 70 de ori câte 7 într-o zi celui ce ți-a greșit”. Asta parcă n-o știu, parcă pe asta o uit.

De aceea eu voi fi atentă la porunca pe care să o împlinesc acum. Stau într-o stație de autobuz și nu mai vine autobuzul ți atunci eu am de îndeplinit o poruncă: fac răbdarea, rugăciuni și mă rog până vine autobuzul. Mă întâlnesc cu un cerșetor și atunci fac porunca milosteniei. Îmi bate cineva la ușă, atunci fac porunca primirii de străini. Nu mă apuc acum să mă duc în oraș să văd dacă este vreun străin ca să-l primesc și eu acasă. Acum și aici. Unii spun: „Eu îi iubesc pe toți oamenii, numai cu soacra mea și cu vecinii nu mă înțeleg!” Ce „ghinion”! Tocmai pe aproapele nu!

Așa vine bucuria: acum: „Acum am o neliniște. Ce vrei, Tu, Doamne, de la mine acum?” Zice Domnul: „să-ți dau Pacea Mea”. Și tu zici: „Acum, Doamne?” „Da, acum”. Acum, știi, nu pot pentru că nu știu unde este și ce face soțul meu, ajunge sau nu ajunge, e plecat la drum… N-ar fi o nesimțire din partea mea să stau liniștită? Și nu primesc pacea. Și nu cunosc bucuria pentru că bucuria vine în momentul în care împlinesc porunca aceasta, acum, aici, pentru că El e prezent aici, în porunca Lui!

Meştesugul bucuriei. Cum dobândim bucuria deplină, ce nimeni n-o va lua de la noi – Monahia Siluana – Editura Agaton, 2007