Cea mai sigură cale de a te lupta pentru dragostea voastră aceasta este: să lăsați fiecare pentru celălalt

În ceea ce privește micile tensiuni din familie am ales o soluție care mi s-a părut de mare folos pentru liniștea căminului: aproape întotdeauna când au apărut neînțelegeri, am încercat să las de la mine (nu întotdeauna, au existat și situații în care îmi era teamă că dacă las de la mine greșesc). Nu mi-a fost ușor. Mai ales când ea îmi găsea nod în papură.

Datoria de a fi cap soției e datoria de a-i fi model. În clipele în care femeia e aproape de deznădejde trebuie să găsească în bărbat un sprijin. Cred că îi sunt cap soției mele prin faptul că îi sunt sprijin. S-a întâmplat din când în când să nu mai aibă putere să meargă înainte (viața având greutăți din belșug), și eu am luat-o de mână. Nu știu dacă îi sunt un „cap” iscusit. (De câteva ori un prieten mi-a reproșat că nu știu să mă impun în fața Claudiei, că sunt prea moale și că ar trebui să fiu mai dur; dar prin duritate se poate impune orice măcelar. Consider că adevăratul bărbat e cel care știe să își stăpânească mânia, care știe să fie echilibrat și să se impună numai prin forța dragostei. Roadele răbdării nu apar pe loc, e drept, dar sunt bogate și frumoase.)

Există anumite diferențe structurale între bărbat și femeie: cea mai ușor de observat e că bărbatul e mai puternic, femeia mai sensibilă. Bărbatul protejează, femeia are nevoie de protecție (asta nu înseamnă că femeia nu își ocrotește la rândul ei bărbatul prin dragostea cu care îl înconjoară).

Dacă relația dintre bărbat și femeie trebuie să aibă ca model relația dintre Hristos și Biserică, nu mai putem spune nici că bărbatul este șef, nici că este avantajat. El e baza familiei, el trebuie să găsească ieșirile din impas.

Mi se pare că tensiunile legate de cine cântă mai tare într-o familie, cocoșul sau găina, sunt izvorâte din inimi pline de mândrie și de iubire de sine. Cu cât vei găsi un om mai puțin mândru, cu atât îți va fi mai bine. Și cu cât vei fi mai smerită tu, cu atât mai bine îi va fi lui.

Atunci când te măriți e important să iei un om cu care simți că te completezi foarte bine. Dacă vă dați seama de la început că între voi e armonie, armonie va fi și după nuntă. Dacă sunt anumite nepotriviri, dar amândoi aveți dorința de a vă modela astfel încât să evitați tensiunile, până la urmă aveți toate șansele să reușiți. Dar dacă din start fiecare vrea să își impună punctul de vedere în fața celuilalt, atunci nu are cum să vă fie bine. Pur și simplu sentimentul care vă uneste nu este dragoste. Un cuvânt al Scripturii ne spune că „dragostea îndelung rabdă, dragostea e binevoitoare…, nu caută ale sale…” Dragostea care caută supunerea celuilalt nu e dragoste. Și șansele ca o astfel de relație să se transforme în dragoste sunt foarte mici.

Sper că vei simți că dragostea nu le caută pe ale sale, ci pe ale celuilalt. Că vei simți cât de minunat este să trăiești pentru celălalt. Și sper că îți vei da seama că o astfel de dragoste trebuie păstrată cu multă grijă. Sunt momente în care parcă lumea întreagă se luptă să ucidă dragostea dintre soți. Sunt momente în care dragostea se va împuțina și vei alege să faci nu cum îi place lui, ci cum îți place ție. Comoditatea te va birui, iubirea de sine va răbufni.

Să nu te sperii prea tare: suntem oameni supusi greșelii. Unii au fost atât de marcați de propriile lor izbucniri egoiste încât nici nu au mai avut curajul de a le recunoaște ca greșeli, au încercat să se îndreptățească, și au pornit pe drumul surpării înțelegerii familiale. Să ții cu dinții de dragostea pentru soțul tău. Cineva mi-a spus: „Dragostea de la început este năvalnică. Dar dacă nu e păstrată cu grijă, dacă nu e udată ca o floare, din cauza greutăților și a necazurilor vieții se usucă. Ceea ce rămâne nu mai seamănă aproape deloc cu ceea ce a fost la început.”

Așa că pregătește-te pentru o luptă cu tine însăți. Cea mai sigură cale de a te lupta pentru dragostea voastră aceasta este: să lăsați fiecare pentru celălalt.

Extras din Cartea nunții de Danion Vasile, Editura Nemira, pag. 88