Cel mai mare bine pe care-l poți face în viață, ca om căsătorit, este să dai viață mai departe
16:02, luni, 16 noiembrie, 2015 | Cuvinte-cheie: avort, casatorie, crima, naștere de prunci, planificare familială, suflet nevinovat
Pentru ce se căsătoresc oamenii? Pentru a îndeplini trei scopuri: să înmulțească neamul omenesc, să se ajute reciproc, să stârpească patimile desfrânării. Deci doi tineri când se căsătoresc, dacă încalcă unul din cele trei scopuri, fac un mare păcat.
Unul din cele trei scopuri care se încalcă foarte des este cel al înmulțirii oamenilor, al procreării. Nu lasă mersul normal al vieții, ci își programează câți copii să facă, după bunul lor plac. Lasă un copil sau doi să se nască și restul îi aruncă la canal. Cea mai oribilă crimă este avortul, când mama își omoară propriul copil. Nici animalele nu fac așa ceva, dimpotrivă nasc câți pui le dă Dumnezeu și îi iubesc foarte mult.
Toate păcatele se pot ierta, spun Sfinții Părinți, dar păcatul acesta al avortului, al crimei asupra unui suflet nevinovat poate fi iertat doar cu prețul unor osteneli, nevoințe, al unei pocăințe care pot dura viața întreagă. Sângele acelui prunc nevinovat strigă din pământ. Acei prunci avortați plâng înaintea lui Dumnezeu și cer răzbunarea sângelui vărsat de mamă.
Cel mai mare bine pe care-l poți face în viață, ca om căsătorit, este să dai viață mai departe. Oricât ai posti, oricât te-ai ruga, oricât ai da de pomană, oricâtă nevoință ai face în viață, nu este mai mare lucru ca atunci când dai viață unui om. Toți Sfinții din ceruri cu toți îngerii și întregul cer se bucură când se naște un copil. Singură mama poate să facă o asemenea minune, ea este singurul laborator ce poate da naștere unei ființe umane. Dacă refuză a da naștere, a da viață, refuză ea însăși a avea viață vesnică.
Majoritatea femeilor, foarte comod, justifică faptul că nu nasc copii mai mulți datorită contextului în care trăiesc: că nu au cu ce să-i hrănească și să-i crească. Insă aceasta este o mare cursă pe care le-o întinde satana. Trebuie să fim conștienți că Dumnezeu niciodată nu va da voie să se nască un copil fară a avea asigurată bucățica lui de pâine. Este un mers firesc și natural al lucrurilor să se întâmple așa. Atunci când nu avem credință în Dumnezeu se produce nefirescul, nenaturalul. Atunci când cineva avortează nu are credință în Bunul Dumnezeu, în faptul că El este deasupra și va ocroti acel copil; lipsind credința în Dumnezeu se ajunge la păcatul pruncuciderii, adică al avortului.
Extras din „Sfânta taină a spovedaniei pe înțelesul tuturor- de Protos. Ioachim Pârvulescu (Mânastirea Lainici)