Cele greu de izbutit omeneşte să le lăsăm cu încredere în seama lui Dumnezeu

Ajutorul lui Dumnezeu nu poate fi împiedicat nici de oameni, nici de diavoli pentru a ajunge la noi. Nimic nu este greu, nici pentru Dumnezeu, nici pentru un Sfânt. Numai noi, prin puțina noastră credinţă, împiedicăm marile puteri dumnezeieşti să se apropie şi să ne ajute. Şi deşi există o atât de mare putere lângă noi, fiindcă există înlăuntrul nostru elementul uman într-o mare măsură, noi nu îl putem înţelege pe cel dumnezeiesc, care depăşeşte toate puterile omeneşti ale întregii lumi, pentru că puterile dumnezeieşti sunt atotputernice.

De multe ori pierdem ore întregi în zadar ca să aflăm singuri rezolvarea unei probleme, folosind toată lipsa noastră de experienţă. Capul ni se face sonerie, ochii ne ustură, somnul nu ne prinde, pentru că ne-a prins aghiuţă cu gânduri insistente. În cele din urmă aflăm o soluţie, dar după aceea Dumnezeu ne dă o alta, o soluţie mai bună, la care nu ne gândisem, iar noi rămânem cu durerea de cap şi cu nopţile nedormite. Oricât de corectă ar fi părerea noastră, dacă nu-L punem pe Dumnezeu înainte, mintea se oboseşte şi ne vine durerea de cap, în timp ce rugăciunea cu încredere în Dumnezeu odihneşte. De aceea, cele greu de izbutit omeneşte să le lăsăm cu încredere în seama lui Dumnezeu şi să nu ne sprjinim pe acţiunile noastre omeneşti, iar El va face ceea ce este mai bine.

Şi pentru orice lucru pe care vreţi să-l faceţi, să spuneţi întotdeauna: „Dacă vrea Dumnezeu”, ca să nu păţiţi ceea ce a păţit unul cândva. Cineva se hotărâse să meargă la via sa ca să lucreze: „Mâine dis-de-dimineaţă, mă voi duce la vie”, îi spune femeii lui. „Dacă vrea Dumnezeu vei merge”, îi răspunde aceea. „Vrea, ori nu vrea Dumnezeu, eu voi merge”, spune iarăşi acela. A doua zi a pornit de cu noapte. Pe drum însă a început o ploaie atât de puternică, încât a fost nevoit să se întoarcă acasă, nu se luminase încă de ziuă. Bate în uşă: „Cine este?”, întreabă femeia lui. „Dacă vrea Dumnezeu, sunt bărbatul tău…”, răspunse acela.

Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. II – Trezire duhovnicească, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 322-323